Imagini de ieri

Cunosc trei etape in istoria cartilor postale ilustrate romanesti. Una include prima emisiune de timbre, "Cap de bour", tiparita in Moldova. Era 15 iulie 1858. Timbrul a dus la editarea cartilor postale ilustrate care, in secolul XX, capata o mare popularitate. Atunci, lumea circula greu (drumul Bucuresti - Ploiesti se facea in cateva ore), dar nevoia de a comunica devenise una dintre obsesiile Romaniei moderne. A doua etapa tine pana azi, cand mesajul audio-video inlocuieste ilustrata cu timbru. Cea de-a treia e rezervata colectionarilor. Privit din acest unghi, albumul "Taranul roman in vechi carti postale ilustrate", alcatuit de Codrin Stafanescu si Silviu N. Dragomir, reprezinta nu numai o valoroasa colectie, dar si un interesant studiu sociologic.

Cele peste 600 de carti postale ilustrate ne vorbesc despre intimitatea lumii romanesti, intre anii 1900 si 1950. Lucrarea e structurata pe capitole esentiale din viata romanului: sarbatorile, comertul, portul, ocupatiile si timpul liber. Autorii au incercat, pe alocuri, sa arate cat de sarac este omul actual in comparatie cu stramosii sai. Gasim in valorosul album Targurile de Duminica sau Mosii, comertul ambulant - gazarii, laptaresele, covrigarii, patiserii, macelarii, zarzavagiii - sau personajele idilice de propaganda externa: costume populare din toate zonele folclorice, cupluri de tarani, copii, hore campenesti, insotite de formula "Salutari din Romania!".

SPIRITUALITATE. Sunt reprezentate toate provinciile romanesti, astfel ca lucrarea da o imagine de ansamblu a spiritualitatii noastre in prima jumatate a secolului XX. Cercetarea detaliata a acestor documente fotografice deschide nebanuite trepte interioare, fie si prin simpla lectura a textului scris de expeditor. De exemplu, o carte postala din 8 iulie 1903, ora 2:00 p.m., trimisa de Nicu Radulescu din statiunea Slanic-Prahova, releva, intre altele: "Marioara, am ajuns cu bine la Slanic, dupa ce ne-am despartit sub impresia celor petrecute in timpul zilei". Noi nu vom sti niciodata ce s-a intamplat in timpul zilei aceleia, dar simpla lectura a cuvintelor scrise acum 100 de ani ne tulbura.

INGREDIENT TEMPERA

Sparanghelul e o leguma deosebita: la egipteni, trecea drept ofranda, iar regii Frantei construiau sere anume pentru ea, ca s-o poata manca si in decembrie. Scriitorul Marcel Proust a imaginat un erotism al sparanghelului, in vreme ce pictorul Edgar Manet (1832-1883) i-a facut doua tablouri, cu o anecdotica interesanta. Iat-o: colectionarul si criticul de arta de origine rusa Charles Ephrussi s-a inteles cu Manet sa-i picteze un manunchi de sparanghel, cu 800 de franci. Extrem de multumit de tablou, Ephrussi ii expediaza pictorului 1.000 de franci. La scurt timp primeste insa de la Manet un al doilea tablou, cu un singur sparanghel, insotit de urmatoarea scrisoare: "Acum (de restul, pana la 1.000) aveti un manunchi complet!…". (Tudor Cires)