x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Istanbul – oraşul lui Constantin cel Mare

Istanbul – oraşul lui Constantin cel Mare

de Gabriela Boeriu    |    06 Aug 2008   •   00:00

Mai ţineţi minte?... “– Cum? Cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndeşti că pot/ Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?/ O, tu nici visezi bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus!/ Toată floarea cea vestită a întregului Apus,/ Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună/ Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.”…



Mai ţineţi minte?... “– Cum? Cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndeşti că pot/ Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?/ O, tu nici visezi bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus!/ Toată floarea cea vestită a întregului Apus,/ Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună/ Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.”…

Cu siguranţă vă aduceţi aminte de versurile lui Eminescu, de Baiazid sau, hai s-o zicem de-a dreptul, de turci şi de oastea lor care “întunecă” zările cărţilor de istorie? Pe Baiazid l-a cam uitat lumea, cu tot cu temperamentul lui impulsiv, iar pe al nostru Eminescu, oricît ar vrea, n-au cum să-l uite elevii care încă transpiră la teze.

Din cauza aglomeraţiei străduţelor din Istanbul ajungi ca la sfîrşitul zilei să nu-ţi mai trebuiască nimic. Poate o cină pe terasa Bosforului, în timp ce briza şi bucătarii te alintă cu vraja lor…

În orice caz, turcii, şi mai ales cei care populează Istanbulul, ar trebui să-i mulţumească lui Constantin cel Mare – cel care a ales drept capitală a Imperiului său Bizanţul. Sub numele de Constantinopol, cetatea a avut acest rol administrativ mai bine de un mileniu. În 1453 a fost cucerită de turci, devenind ulterior capitala Imperiului Otoman, pentru ca, la data de 28 martie 1930, numele oficial să devină Istanbul.

Un basm


O dată ce ai păşit în Istanbul ai impresia că un basm este pe cale să înceapă, iar tu faci parte din el. Cel mai mare oraş al Turciei îţi taie respiraţia prin frumuseţea peisajelor şi a arhitecturii. Fundalul sonor al rugăciunilor conferă locului o aură mistică. Oameni civilizaţi, fete frumoase (nu doar cele cu basma înfăşurată în jurul capului), curăţenie şi foarte multă ordine – iată ce am putut eu să surprind cu privirea în cele cîteva zile. Obiective turistice precum Moscheea Albastră, Muzeul Sfînta Sofia, Palatul Dolmabahce sau Topkapî te transpun în lumea cadînelor, a iataganelor, a celor “o mie şi una” de poveşti depănate şi azi pe malul Mării Marmara, la umbra marelui pod ce leagă cele două continente: Asia şi Europa.

Preparate îmbietoare


Dar basmul se sfîrşeşte… la un moment dat. Foamea te “prinde” de mîini, de picioare, iar urechile încep să-ţi ţiuie de la atîta vrajă şi metamorfoză. Daţi-mi voie să vă spun că bucatele cu care turcii te întîmpină nu sînt de aici de colo. Nici pe departe! Pe alocuri cam uleioase… e drept. Dar merită să-ţi sacrifici un pic colesterolul (măcar de dragul excursiei). Preparate precum baklavaua, iaurtul, nenumăratele feluri de kebab, pilaful, sarmalele – sau dolma, cum le zic ei frunzelor de viţă umplute – te fac să te lingi pe degete şi să intri din nou în lumea basmului. De data aceasta, în lumea basmului culinar, mai ales cînd guşti delicii precum pastrama de vită – “pastirma” – sau cîrnaţii tradiţionali, numiţi de ei “sucuk”.

Şarada papilelor gustative


Unul dintre lucrurile care o să te minuneze atunci cînd vizitezi Turcia este efervescenţa locului. Aici vezi standuri ambulante cu castane coapte, dincolo vezi porumb fiert aburind. Nu-ţi ia mult timp, o iei la dreapta sau la stînga şi pe o străduţă îngustă şi pitorească îţi iese dinainte cineva care te îndeamnă să guşti din scoicile pregătite pe loc. Discutînd cînd prin semne, cînd în engleză (pe care o cunosc mai mult junii locului) am aflat că localnicii sînt foarte mîndri de “apartenenţa” lor… maritimă. În Istanbul se mănîncă, pe lîngă kebab, şi mult peşte preparat în ulei de măsline sau fructe de mare abia “azvîrlite” din apă. O întreagă şaradă a papilelor gustative. Dacă în loc de un suc natural de fructe te decizi să te “împrieteneşti” cu un yeni-raki – băutura specifică a turcilor – n-ai luat o decizie greşită. Totul o să devină feeric, iar preparatele grele pe care le-ai înfulecat fără prea multă raţiune o să ţi se pară mai domoale. După ce foamea ţi s-a astîmpărat eşti tocmai bun de urcat pe Ferry-Boat. Briza mării şi mirosul de peşte, în combinaţie cu efectul vizual al tenului măsliniu şi… romantic al localnicilor, o să te facă să uiţi de taxe, de impozite şi de faptul că vacanţa e pe sfîrşite. Dar va exista un nou an şi o nouă excursie… în Istanbul. Pentru doamne şi domnişoare, un mic sfat: puneţi cît mai mult bani la puşculiţă. O să vă trebuiască dacă vă aventuraţi în renumitele bazaruri turceşti, unde puteţi găsi aproape orice, de la suveniruri şi haine pînă la inspiraţie pentru un dans din buric pentru soţ sau prieten…

×
Subiecte în articol: istanbul geografii culinare