La masa la Lucrezia Borgia

Sala mare a Teatrului National din Bucuresti. Semiintuneric cu parfum de vedete si lumanari cu iz de mister, pe trepte. Toata lumea e poftita la binecunoscuta masa a Lucreziei Borgia. Stralucire cu gust de otrava.

Florina Cercel, o Lucrezia Borgia fara masca

Inca de la prima scena, spectacolul se anunta a fi unul cuminte, fara pretentii de experiment teatral, dar bine gandit si bine jucat, asa cum le place spectatorilor Nationalului bucurestean. Facand poate cam mult exces de sunet, regizorul Cristian Ioan dozeaza destul de bine gustul si culoarea. Cheia elementului "mister", la care regizorul se pare ca tine atat de mult, nu este deloc banda sonora (care, pe alocuri, devine chiar stridenta), ci insasi combinatia de opulenta cu gustul dulce-acrisor, ametitor de placut, al vinului otravit si al mortii care se iteste dintre cioburile banchetelor Italiei acelor vremuri. Cu o Florina Cercel stralucitoare (din toate punctele de vedere) in rolul Lucreziei Borgia, cu un Dorin Andone care aduce cu sine un aer deosebit de cel cu care ne-au obisnuit actorii Nationalului si cu un Gennaro interpretat ireprosabil de Silviu Biris, reteta unui nou succes de public este completa.

Povestea? O stim cu totii. Lucrezia Borgia este femeia care a ramas in istorie drept maestra otravurilor. Petrecerilor ei cu mese sardanapalice, cu mancaruri sofisticate si vinuri ametitoare li s-a dus vestea. Crimelor si relatiilor ei incestuoase, asemenea. Renasterea Italiei se va lega pe vecie de numele ei.

Cel mai dulce dintre excesele omului (masa imbelsugata) se transforma in mainile ei in instrument al mortii. Atunci cand simturile sunt amortite de bucate gustoase si de vinuri dulci, dupa o noapte de petrecere, zorii zilei ii aduc cu ei pe mesagerii mortii. Gustul placut al mancarii si al bauturii e pervertit de suflul mortii.

Otrava Lucreziei Borgia nu e una obisnuita. E perfida si dulce, caci face vinul mai bun si mancarea mai gustoasa. Iar antidotul il are doar familia Borgia. Dar de pedeapsa propriei otrave si de ospatul mortii nu scapa nici macar ea. Tinand in brate trupul fiului ei, nascut dintr-un incest, Lucrezia isi primeste si ea portia la masa pe care le-o pregatise dusmanilor, caci sticluta cu licoarea salvatoare daruita de ea lui Gennaro, care refuza s-o foloseasca, odata sparta pe scandurile scenei, se imprastie in sala.

Sunteti invitati sa va infruptati la masa Lucreziei Borgia? Nu ezitati! La sfarsit veti primi antidotul.

INGREDIENT: TEMPERA

Bacchus adolescent - Caravaggio

Caravaggio - un personaj in istoria picturii universale, ce se remarca prin toata forta unui maestru. Suflet de peregrin, artistul ajunge pentru o perioada la Roma, unde il intalneste pe cavalerul d’Arpino. De la acesta deprinde tainele exprimarii plastice manieriste. Planurile din fata, clare, contrasteaza puternic cu obscuritatea celor din spate. Dar ce poate semnifica vinul din lucrarea numita "Bacchus adolescent" semnata de maestrul Caravaggio? In Grecia antica, prin venele lui Dionysos curgea vinul rosu. Deseori, acesta era asociat cu sangele, datorita atat culorii, cat si caracterului sau de esenta a vietii sau a atributului primit ca bautura a nemuririi.
Bacchus - sau Dionysos, cum i se mai spune - isi indeamna credinciosii la betii orgiastice. Vinul rosu devine astfel purtatorul bucuriei extatice! Vinul, ca element alchimic, despre care se credea ca reuneste focul cu principiul apei, exercita asupra sufletelor oamenilor o puternica energie si fascinatie. Prin aceasta bautura, considerata de unii sacra, se pot elibera fortele psihicului, care transcend pana la o asa-zisa "limita" a fericirilor absolute… (Viorica Romascu)