La masa vrajitorilor

Potiuni magice, vraji, oglinzi fermecate, aventura cat cuprinde... o reteta perfecta de succes. "Harry Potter" este probabil romanul pentru copii (dar si pentru oameni mari) cel mai iubit si mai contestat care s-a scris vreodata. Construit pe sistemul basmului traditional al luptei dintre bine si rau, in care invingator iese intotdeauna binele, "Harry Potter" deschide o lume plina de magie, un fel de "taramul celalalt", in care lucrurile se petrec la fel ca si in lumea noastra... cu mici diferente. Copiii merg la scoala in fiecare toamna, numai ca e vorba de o scoala speciala pentru vrajitori numita Hogwarts, au profesori diferiti pentru fiecare materie in parte, unii mai intelegatori, altii mai putin etc. Totul se desfasoara intr-un univers paralel, pe langa care noi, "incuiatii", trecem in fiecare zi fara sa-l observam.

Fascinant la J.K. Rowling este felul in care amesteca planurile celor doua lumi, facandu-le sa se intrepatrunda si invitandu-si cititorul intr-un univers caruia simte ca ar putea sa-i apartina... cu un mic efort de imaginatie. Iar elementele ce unesc cel mai bine planurile celor doua lumi sunt cele gastronomice. Daca obisnuitul "serbet de lamaie" al "incuiatilor" este unul dintre felurile de mancare preferate ale marelui profesor vrajitor Albus Dumbledore, la masa de Craciun din lumea vrajitorilor se vor servi feluri de mancare traditionale... "Harry nu mai vazuse vreodata o masa de Craciun asa frumos aranjata si atat de bogata. Vreo suta de curcani frumos rumeniti, munti de fripturi, cartofi fierti si prajiti, sote de mazare cu unt, minunate sosuri pentru friptura si nelipsitul sos de afine. (...) Dupa fripturi fura adusi minunati cozonaci de Craciun, flambati si cu cate un banut norocos inauntru." Magia nu are efect decat in ceea ce priveste cantitatile...

Si inceputul scolii in lumea vrajitorilor este marcat tot cu o masa ca-n povesti. "Nu mai vazuse niciodata pe o masa atatea bunatati si ar fi vrut sa guste din toate: fripturi de vaca, de pui, de porc si de miel, carnaciori, costita, cartofi fierti, copti si prajiti, budinca de orez, mazare, morcovi (...) si, din cine stie ce motiv straniu, frunze de menta." Un meniu care le face pana si pe fantome "sa pofteasca": "Pare formidabil, zise fantoma cu guler plisat privind cu jind la cotletul pe care il manca Harry. (...) N-am mancat de vreo 400 de ani. Nu ca as avea nevoie, dar uneori mi se face pofta."

Va invitam, asadar, la degustat... un roman in care gustul predominant este acela al aventurii amestecat cu sentimentul delicios ca esti iar copil.

INGREDIENT TEMPERA

"La belle chocolatiere" de Jean-Etienne Liotard si celebritatea marcii Baker Adusa in Europa de conchistadorii spanioli, cacaua si-a depasit fulgerator conditia initiala de medicament, devenind bautura preferata a nobilimii. Atat de mult era indragita, incat doamnele din inalta societate pretindeau s-o bea si in biserica, iar teologii s-au intrebat daca nu cumva consumul ei ar trebui interzis in timpul postului… Monopol regal, bautura flata, prin secolul al XVIII-lea, curtea austriaca, Maria-Tereza incepandu-si ziua cu o cescuta. Pictorul elvetian Jean-Etienne Liotard a ramas in istoria artei cu barba sa imensa, cu portretele familiei imperiale, dar mai ales cu tabloul "La belle chocolatiere", care are o poveste aparte. Pictorul a ales o slujnica tanara, Nandl Baldauf, pentru a ilustra, in 1743, obiceiul nobilimii austriece de a bea cacao. Tabloul a facut-o celebra pe Nandl, care ajunge amanta, apoi sotia printulului austriac Dietrichstein. Insa cel mai rasunator succes al sau a fost alegerea de catre o firma americana a tabloului pictat de Liotard drept emblema celei mai cunoscute marci de cacao: "Baker". (Tudor Cires)