Legume cu pui ca in Banat

Banatul, hotar de imperii, granita de tara acum, zona de puternice confluente culturale, un amestec de romani si unguri, sarbi si germani, reprezinta pentru mine o zona aparte. Mi-am dorit de multa vreme sa revad acest tinut cu toate frumusetile lui. Si ocazia s-a ivit, o fosta colega de facultate, de fel din Timisoara, mi-a facut o invitatie: aceea de a vizita impreuna Moldova Noua. Avea acolo o matusa din partea tatalui, Sneja. Desigur ca am acceptat invitatia si intr-o zi de sambata, fiind libere amandoua, ne-am facut ca uitam de obligatiile zilnice, ca uitam de treburile gospodaresti si ca odinioara, in studentie, am pornit la plimbare. Si cum eram sofer vechi, am urcat la volanul Daciei mele vechi si am pornit-o spre Moldova Noua.

Ma simteam tare bine la volan, eram libera, o stare de bine, de liniste si pace, stare pe care o aveam intotdeauna cand plecam hai-hui prin tara. Ne faceam amandoua planuri, zona pe care urmam sa o vizitam era foarte frumoasa si bogata in obiective turistice. Ne gandeam deja la "Grota haiduceasca", la "Ostrovul Decebal", cu vestigii apartinand epocii aramei. Ne gandeam deja la splendidele zone naturale de la Clisura Dunarii, dar si de la rezervatia mixta Valea Mare. Prietena mea se gandea mai ales la bunatatile pe care matusa ei stia sa le pregateasca si care, precis, o asteptau deja gata pregatite.

Soseaua se intindea curata in fata noastra, de o parte si de alta a ei, verdeata multa, pomi si flori si ici colo cate un tril de pasare care razbatea prin geamul intredeschis al masinii. Prietena mea avea chef de vorba. "Sa stii, draga" - mi se adresa Ana - "ca la noi in Banat se mananca bine si de toate: si carne de porc si legume si pasare, condimentate cu cimbru si boia de ardei iute, cu piper si chimen, usor indulcite cu smantana". "Acum te cred ca ti-e tare foame, am ripostat eu. Vorbesti numai despre mancare".

Am intrat in Moldova Noua. Incepusem si eu sa simt aroma minunatiilor aflate la o aruncatura de bat. Prietena mea avusese grija sa-mi trezeasca curiozitatea pentru mancarurile din zona, pregatite de matusa ei, dar si foamea ne da ghes. "Opreste, am ajuns!" Am franat, mirata ca am ajuns chiar atat de repede.

Ma aflam in fata unei case varuita toata in alb, cu perdele albe si un caine mofluz, care la aparitia noastra incepu sa latre. Din casa aparu matusa. Un batic inflorat, pe un fond albastru deschis, ii scotea in evidenta ochii mari, albastri, curiosi si blanzi in acelasi timp. Ma cerceta atent si politicoasa, ma invita in casa. La randul meu, si eu imi analizam discret gazda. Ca orice sarboaica, era o femeie mandra, cu o tinuta dreapta. Matusa Sneja parea mult mai tanara pentru anii pe care ii purta pe umeri. Ana si-a facut aparitia zgomotos in incapere (ramasese pana atunci "la o discutie" cu stapanul ograzii, cainele). Razand si glumind si-a imbratisat matusa si i-a cerut, bineinteles, ceva de-ale gurii. Ca si cum s-ar fi asteptat la aceasta dorinta, matusa Sneja ne-a invitat in camera alaturata, unde era deja pregatita masa. Nici nu mai stiu cum arata camera, caci privirea mi se oprise la puiul acela urias care trona pe un pat de legume. Nici nu a trebuit sa ma apropii prea mult ca sa-i simt aroma. Deja inghiteam in sec. Ce sa mai spun de prietena mea… S-a repezit la masa, si fara sa mai astepte vreo invitatie, si-a umplut farfuria si a inceput sa manance cu pofta. Evident, nu m-am lasat prea mult rugata si i-am urmat exemplul. Si nici pana in ziua de astazi nu mi-a parut rau. Era o minunatie de ghiveci! Un ghiveci banatean!

"Fruncea", adica!

GHIVECI BANATEAN

Ai nevoie de un pui frumos si grasun, trei-patru cartofi, doua vinete taiate rondele, o conopida alba desfacuta in buchetele, o mana de fasole verde si una de mazare, doua cepe tocate si multe felii de rosii zemoase, bine coapte. . . . Toate legumele se freaca cu sare, se stropesc din belsug cu ulei si se pun intr-un vas. Deasupra se asaza puiul taiat pe piept, asa, ca la tara. Puiul poate fi condimentat cu putin busuioc, cimbru sau boia de ardei. . . . Vasul se introduce in cuptor, la foc potrivit. De-abia atunci cand puiul este rumen putem spune ca este gata ghiveciul. Se serveste cat inca este cald, iar pentru un plus de savoare, se poate presara patrunjel verde proaspat. . . .

VIN BARBATESC, VIN TANDRU

Dunarea ce strapunge roca muntilor si vinurile din Banat au cu siguranta ceva in comun: puterea si indarjirea. Vinul rosu este dominant in aceasta regiune si chiar langa Moldova Noua, se "plamadeste" un vin cu totul aparte: Merlot. De ce este atat de special? Cu un pic de rabdare, vei distinge in gustul lui o placuta aroma de ierburi. Dar nu orice fel de ierburi, ci unele tamaduitoare, care alina toate dorurile si suferintele. Orice friptura va fi mandra sa aiba alaturi un astfel de vin. Burgundul de Recas, un alt vin rosu de soi, se bea cu cana, oricat de mult, caci nu te "pricopseste" a doua zi cu dureri de cap. Cabernetul Sauvignon de Recas are o frumoasa culoare rosie-rubinie. Este un vin "barbatesc", daca l-am putea numi asa, salbatic si sec. Se poate aseza langa o mancare adevarata de fasole. Daca insa preferati vinul alb, Creata de Teremia Mare - usor galbui si transparent - este varianta potrivita. Poate parea la prima vedere lipsit de mister, dar castiga prin veselie (ii place lui sa fie jucaus, clipocind in pahar) si prin gustul usor amarui. Unde mai pui ca are si un vag iz de hamei salbatic, dar si de papadie strivita usor intre degete. Este vinul care aduce cu el o parte dintre aromele verii.