Legume de toamnă

În cămările sau pivniţele din gospodării, stăteau aliniate borcane mai mari sau mai mici, puţin mai burduhănoase sau mai înalte, în care se păstrau toate legumele necesare pentru pregătirea mâncărurilor, fie că era vreme de post, de sărbătoare sau pur şi simplu zi de zi pentru a se întrema oamenii după muncile de prin ogradă.

Legume pentru iarnă
Orice ar fi, din case nu trebuiau să lipsească bobul, fasolea sau mazărea. Atunci când venea vorba de conservat, gospodinele puneau la fiert fasolea în apă cu sare şi niţel piper, iar după ce se fierbea bine se turna în borcane, se adăuga conservant sau aspirină şi se închideau etanş (cu celofan sau capace). Se aşezau în ligheane mai mari, se turna apă (dar să nu treacă peste ele), apoi se lăsau pe foc. Într-o altă reţetă, fasolea se fierbea în apă cu sare, se scurgea bine de apă, apoi se punea într-o oală împreună cu suc de roşii, sare, piper şi frunze de dafin. Se lăsau pe foc ca să capete gust, se turna în borcane, se adăuga conservant şi apoi se lăsau la fiert. Borcanele se ţineau deoparte, acoperite cu ţesături astfel încât să nu se răcească brusc.

Fierturile sau prăjelile de legume se aşezau pe masă alături de o mămăligă mare, răscoaptă şi rachiu din prune, lăsat la învechit în butoaie de lemn astfel încât să capete o uşoară nuanţă galbenă. Nu lipsea nici ardeiul iute ca focul, atât de iute încât gospodarii obişuniau să spună că "iese vânt din gură". Usturoiul, şi el dătător de lacrimi, era pus ca să dea gust mâncării, dar era păstrat şi pentru o altă folosinţă. Tradiţia spune că dacă se ungea cu usturoi limba unui clopot de la biserică şi apoi se trăgea clopotul, îndată se afla cine a furat vreun lucru de prin casă.

Poveste cu tâlc
O legendă populară spune că, demult tare, bobul, cărbunele şi un pai de grâu s-au prins tovarăşi şi au pornit la drum. Dând în cale peste o apă, cărbunele se urcă pe pai ca să nu-l ude apa şi pornesc toţi trei prin apă. La un momnet dat însă, paiul arde, iar cărbunele ajunge în apă. Aşa se face că a ajuns pe malul celălalt doar bobul, numai că, umflându-se foarte tare, a plesnit. Unui croitor i s-a făcut milă de el, l-a cusut cu un fir de aţă neagră şi de atunci încolo bobul este însemnat.

Salată de fasole cu peşte afumat
Ingrediente: o conservă fasole roşie boabe, o conservă fasole albă boabe, 4 castraveţi muraţi, 300 g hering afumat, o lămâie, 100 ml ulei de floarea-soarelui, o ceapă albă mică, sare, piper, pătrunjel.

Preparare: Ceapa se curăţă de foi, se spală, se toacă mărunt şi se pune într-un bol. Se adaugă fasolea albă şi fasolea roşie, clătite şi scurse de apă, castraveţii muraţi tăiaţi rondele sau bastonaşe. Se presară heringul afumat tăiat în bucăţi mai mici, pătrunjel tocat, sare şi piper după gust. Se toarnă uleiul de floarea-soarelui şi sucul de lămâie, se amestecă şi se serveşte imediat.