Licoarea muntilor

Cand eram mica, mi se punea frecvent intrebarea ce imi place mai mult: muntele sau marea? Si de fiecare data alegeam prima varianta. Dintotdeauna m-au fascinat maretia muntilor, taina pe care mi-o inspirau padurile lor vesnic verzi si vantul care imi soptea sa privesc spre cer ca sa imi dau seama ce prieteni puternici am.

Nu am pierdut nici anul acesta ocazia sa imi intalnesc vechii prieteni. Nu mi-am luat la mine decat strictul necesar. Nu mi-am dorit sa escaladez muntii, ci doar sa hoinaresc, sa merg aiurea, sa simt mirosul de rasina si sa aud susurul revoltat al paraielor limpezi. Inaltimile imi infundau urechile, dar imi simteam plamanii cum renasc, respirand un aer atat de pur.

POPAS. Hoinarind ore intregi, aerul curat mi-a starnit foamea, asa ca am poposit la o pensiune. Ii invidiam pe oamenii de acolo. Erau in fiecare zi atat de aproape de munti, ca parca imprumutasera ceva din maretia si din taina lor. Din toate specialitatile cu care m-au servit, cel mai mult am apreciat afinata lor. Taria ei mi-a revigorat madularele si, in plus, mi-a oferit o portie de buna-dispozitie. Gazda de la pensiune mi-a marturisit ca ea bea, inainte de fiecare masa, un pahar mic cu afinata. "Daca ai simtul masurii, afinata este un aliment, mai mult decat o bautura alcoolica", imi spunea ea. Afinata este buna atat vara, pentru revigorarea organismului, cat si iarna, ca sa poti suporta mai usor aerul rece de munte.

AFINATA

Ingrediente: 5 kg afine, 3 kg zahar, 3 l votca. Preparare: Se spala afinele, se scurg si se pun in damigeana cu zaharul presarat in straturi, deasupra fiind stratul de zahar. Se leaga damigeana la gura cu tifon si se pune la soare cam patru saptamani. Cand afinele s-au macerat si au lasat un sirop care acopera fructele, se adauga alcoolul. Se inchide damigeana cu un dop de pluta si se mai macereaza alte 3-4 saptamani. Se strecoara prin tifon, se pune in sticle si se pastreaza la rece.