24 februarie deschide calendarul pastoral, si acesta este motivul pentru care adeseori aceasta zi poarta numele de "cap de primavara", cu alte cuvinte, prima zi de primavara.
Odinioara aceasta perioada de inceput de primavara (24 februarie-8 martie) era guvernata de o divinitatea feminina, de o zeita a fecunditatii. Numele de la inceputuri nu il mai stim, dar credinta poulara si-o aminteste sub numele de Baba Dochia, chiar Baba Marta. In orice caz, este vorba de o femeie batrana, dar cu mari puteri asupra firii.

Dragobetele, ca divinitate populara, se afla in stransa legatura cu aceasta misterioasa Baba Dochia. Despre el se spune fie ca era feciorul, fie ca era slujitorul sau sotul ei. Multe reprezentari il plaseaza alaturi de Baba Dochia, fiind un cioban ce o insoteste impreuna cu turma de oi in drumul ei spre varful muntelui. In alte zone insa, Dragobetele este un flacau deosebit de frumos, care ia mintile fetelor. Din acest motiv a fost transformat de Maica Domnului intr-o floare, floare ce poarta numele de navalnic.

RITUAL. In credinta populara, Dragobetele este cel care oficiaza nunta in cer a pasarilor. Cele care nu-si gasesc perechea vor ramane singure pana la Dragobetele urmator. Si asa cum pasarile isi cauta in aceasta zi perechea, si tinerii isi cauta jumatatea. "Dragobetele saruta fetele", acesta era strigatul care se auzea in toate satele romanesti de odinioara. Acesta insemna ca tinerii trebuie sa-si gaseasca iubitele si sa le sarute. In zile frumoase, ei se adunau pe un loc inalt, de obicei pe un deal sau chiar intr-o padure. La intoarcerea spre casa, fiecare baiat urma fata care ii era draga. "Zburatoritul", aceasta fuga a tinerilor, urmata de o logodna in natura (sarutul pe care fata il primeste in vazul tuturor), putea fi considerat primul pas catre nunta adevarata.

De fapt, de Dragobete, se prefigurau viitoarele nunti din toamna. Dupa-amiaza, tinerii se intalnesc in casa unuia dintre ei, unde sarbatoresc, danseaza si canta. Si tot cu aceasta ocazie se pregatesc bucate alese, in special dulciuri, cum ar fi turta dulce, frumos decorata cu zahar.

Florile stranse din padure se folosesc in tot timpul anului pentru descantece, vraji sau pentru tamaduirea unor boli. Fetele tinere strang dimineata zapada curata sau apa de ploaie, atunci cand s-a topit zapada, si o pastreaza pentru a se spala dimineata pe fata. In felul acesta chipul lor va fi curat si frumos ca acela al zapezii din mijlocul iernii.

Dar si femeile mature participau la Dragobete. Ele trebuiau sa atinga un barbat strain, de cele mai multe ori din alt sat, pentru a fi dragastoase tot anul. Se spune despre cei care nu s-au intalnit de Dragobete cu o persoana de sex opus ca vor ramane singuri tot anul.

ALTE IZVOARE Alte variante considera Dragobetele o reminescenta a vechii sarbatori romane a dragostei. Demult, la 15 februarie, romanii obisnuiau sa sarbatoreasca Lupercaliile, ocazie cu care preotii, numiti "luperci", oficiau in pestera unde legenda spune ca lupoaica i-a alaptat pe Romulus si pe Remus si, acolo, sacrificau tapi. Cu blana lor se imbracau si alergau lovind oamenii intalniti in cale.