Tata fumeaza tigari fara filtru, iuti si puturoase. E prieten cu ele de vreo 50 de ani si-ti pare ca si peste alti 50 o sa-l gasesti tot in fata scrumierei lui de fonta plina cu chistoace zdrobite. Ii priesc.

Lui, da. Mie, nu. Am ramas fara bani si acum ma lupt cu fumul gros din masina si cu o usturime de nedescris pe limba de la un "cui" pe care l-am "imprumutat" mai devreme. Stau in fata portii actorului, profesorului si muzicianului Marius Galea si ma zbat sa termin tigara inainte sa intru. E casa de nefumatori si n-as prea vrea sa-si aduca aminte de mine un an de-acum incolo de fiecare data cand intra pe usa. Cel putin nu asa.

Cu duhoarea de tabac tinandu-se de mine ca un musafir nepoftit caruia i-am deschis din greseala usa, sun. Si-mi pare ca las urme de gudron pana si pe butonul infipt in zidul impecabil.

Din politete, sau poate ca e racit, Marius pare ca nu observa "parfumul" ce ma-nsoteste si ma lasa sa ma fac confortabil in sufragerie. Pe masa, cateva sandvisuri micute, dar teribil de aratoase. Iau unul. Exact la timp cat sa trebuiasca sa-i raspund lui Marius cu gura plina. Asa ca, intreb eu! Nu de alta, dar ca sa mestec si eu in tihna.

LA VITEZA. "Asta facem noi cand nu prea avem timp. Si nu prea avem cam deloc. Paine, cu un pic de unt, mozarela, un pic de sunca si masline. Le bagi putin la cuptor si esti satul. Asa ne si place. Nimeni aici nu se complica cu cine stie ce mancaruri elaborate decat foarte rar. O data sau de doua ori am gatit vreo chinezarie si asta mai mult pentru ca am mancat undeva, ne-a placut si am vrut sa o incercam si noi. Cam atat. Sau de pofta."

PE ROMANESTE. "Odata, eram in Franta de mai mult timp si mi s-a facut o pofta nebuna de ciorba de burta. Si acolo, in gastronomia aceea incredibil de bogata, se mananca burta. Am si cateva retete. Dar nu ciorba. Sunt mancaruri cu sos, multa ceapa, legume, total altceva! Or, mie de ciorba de burta asa cum o stiam eu mi-era pofta!

Cu mujdei de usturoi si multa smantana! Asa ca am cumparat burta si mi-am innebunit toti prietenii de-acolo cu mancarea asta romaneasca."

Bun si simplu

"Dar, sincer, experienta nu s-a mai repetat. E destul de greu de facut, dureaza si foarte mult. Cei care au incercat macar o data, stiu despre ce vorbesc. Bine, asta daca vrei sa-ti iasa ca la carte. Ca zeama stie oricine sa faca!".

Eu dau din cap cu gura plina. Incerc sa mananc civilizat, dar de pofta, mestec de ma dor falcile. Marius zambeste sugubat. Ori s-a prins, ori ii face placere ca apreciez ce-a pregatit. Prefer sa nu ma gandesc la asta.

Prind din zbor o maslina, care se incapataneaza sa nu stea locului pe felia ei de paine.

SIMPLITATE. "De regula, apreciez mai mult ceva simplu si gustos decat «jongleriile» culinare. Uite, am mancat in Mexic ceva foarte bun si foarte simplu. De atunci fac mereu. Se prepara de regula pentru micul dejun. Dar acum, dupa Sarbatorile care inseamna si o perioada de excese mai mult sau mai putin importante, cred ca este binevenit. E vorba de iaurt simplu, in care se pun fructe. Acolo se adaugau ananas, banane, mar si mango. La noi, in loc de fructe exotice, merge si cu pere, cu capsuni, daca ai. Apoi se pun cereale gen müsli. Este extraordinar de bun si atat de satios, incat o portie, mie unuia, imi tine de foame fara probleme pana la pranz. Oricum, pe langa faptul ca e foarte bun, genul asta de regim e si foarte util pentru noi care plecam de acasa dimineata, ducem copilul la scoala si ne intoarcem abia seara. Soacra mea ne ajuta enorm de mult, altfel, nu stiu cum ne-am descurca", spune si face un gest usor spre usa intredeschisa de la bucatarie.

Din cuhnia miniona (ca daca ar exista cuvantul "cuhniuta", l-as folosi), se zareste robotind o doamna cu parul ca neaua. Ne-a auzit, caci scoate capul prin crapatura usii si zambeste larg, cu ochelarii cazuti pe varful nasului ca o bunicuta din basme.

ALTA BUCATARIE. "Eu si joc, predau si la UNATC, lector la clasa doamnei profesor Adriana Popovici, am si o trupa, «Summerset». Cant la saxofon." El si Bill Clinton, imi vine mie sa fac o gluma de drag. Marius Galea, presedinte!

"Niste studenti de-ai mei ne-au botezat asa. Mai tarziu am aflat ca e numele unui cartier londonez boem, plin de cluburi in care se canta jazz si blues", adauga dragastos.

"Dar acum e nebunie la facultate. Tocmai ne-am «aliniat» normelor europene si in loc de patru ani, la actorie se vor face trei, apoi masteratul si in al cincilea doctoratul. E o problema de acomodare, mai ales ca multi cred ca materia de patru ani se va condensa in trei, cand de fapt, cu tot cu doctorat, facultatea va tine cinci ani. In plus, se lucreaza acum pe module. Adica sapte saptamani va tine cursul de actorie. Deci, va fi si pentru studenti, dar si pentru noi, o lectie importanta de eficienta. N-o sa mai poti lasa pe maine ce poti face azi, ca timpul nu te iarta."

"Studentii mei nu sunt foarte diferiti de cum eram noi. Dar pun intrebari extrem de punctuale la care vor raspunsuri la fel de precise. Totul are alt ritm acum. Se face management teatral in facultate, iar studentii din anii terminali sunt indrumati sa-si faca companii de teatru prin care sa-si desfasoare proiecte independente. Unii dintre ei deja au demarat lucruri importante."

Ceva imi spune ca se intampla in bucatarie niste chestii teribil de interesante. Ma incredintez ca asa e, cand Marius se ridica deodata in mijlocul conversatiei si dispare in spatiul ingust al "terenului de gateala". Nu dureaza mult si ma cheama. Cu mana pe capacul unei oale, imi arunca aceeasi privire sugubeata de mai inainte si-mi dezvaluie cu un gest larg secretul.

"Supa crema de vita", spune si, spre bucuria simturilor mele starnite, apuca un polonic.

Eu apuc o lingura! Si mai vorbim noi!

SUPA CREMA DE VITA Supa à la Galea, adica la o oala de sapte-opt litri, presupune procurarea unui rasol mare, trei morcovi, trei radacini de pastarnac, o telina micuta, doi cartofi si o ceapa. Se fierb toate cu incapatanare, sa se fragezeasca bine rasolul si sa se patrunda de gustul legumelor. Se curata cu stasnicie carnea de pe osul cu pricina. Se scot din apa in care au bolborosit in legea lor si se pun laolalta in mixer. Dupa ce le-am venit astfel de hac, le adaugam in zeama ramasa si dam totul la foc inca zece-cincisprezece minute. Daca mai trebuie, mai adaugam apa. In orice caz, dupa ce stingem focul, adaugam patrunjel si frunze de telina tocate marunt. Si nu uitati sa puneti pe masa smantana si crutoanele.

PRIMA LECTIE DE VIATA

Lucrul cel mai important pe care il spun la inceput elevilor mei este sa incerce sa aiba si o alta sursa de venit in afara de teatru. Multi sunt dezamagiti, se asteapta poate la altceva, dar cu timpul isi dau seama ca esta asa. E o crima ca profesor, ca om la care studentii se uita cu incredere, sa dai elevilor tai sperante desarte. Vei fi singurul responsabil de esecul lor. Apoi, mai este si lupta cu vedetismul. Daca in anul intai mai gasesti tineri care vin la teatru doar ca sa fie vazuti pe scena, dupa ce-si dau seama cat volum de munca si de sacrificiu implica aceasta meserie, ori renunta, ori devin actori. Iar daca la final inca persista dorinta de a fi vedeta, conotatiile acestui termen le da fiecare, atunci ea trebuie dublata de munca si experienta. Iar cine reuseste, bravo lui! Dar sa nu uite insa ca la sfarsitul studiilor, pe diploma lui scrie "licentiat in artele spectacolului", nu superstar! Sa fii vedeta e simplu, sa fii actor e greu!