Masa proletara

O portie zdravana de ras prinde bine oricand. Chiar si atunci cand afara e o zi minunata de primavara si toate terasele Bucurestiului te imbie la cateva ore de lenevire...

Totusi, un spectacol la Teatrul de Comedie se potriveste cum nu se poate mai bine. Te odihnesti putin dupa o zi intreaga de preumblat pe strazi si, una peste alta, mai vezi si ceva amuzant. Asta-seara "...Escu" de Tudor Musatescu. Pica bine, fiindca stim cu totii cate ceva despre ea, macar de la scoala, asa ca... de ce sa nu intram? Mai ales ca piesa se joaca cu succes de aproape trei stagiuni.

Atmosfera Bucurestiului de odinioara fidel redata, personaje bine conturate, umor cat cuprinde. Alexandru Dabija a pus in scena, fara mari artificii regizorale, o piesa extrem de actuala prin problematica propusa: tot romanu’ s-a nascut... om politic. De la Decebal si Traian... Necsulescu la Fane si Pislica, toti au intrat in politica. Demagogia e la loc de frunte, iar in spatele tuturor miscarilor politice se ascunde acelasi inefabil feminin. De la caragialescul "ca romanu impartial, prin toate Camerele, cu toate partidele" la Decebal Necsulescu al lui Tudor Musatescu, cel care dupa ce ia toate partidele la rand ajunge in cele din urma sa-si creeze propriul partid, si pana in zilele noastre, "masa" oamenilor politici nu s-a schimbat deloc. Acesta pare a fi mesajul comediei montate de Alexandru Dabija. La aceeasi "masa proletara" incarcata cu purcei de lapte, cu capsuni si sampanie iau loc cei sortiti sa devina ministri sau deputati. Masa cea mare din final, in cinstea lui Decebal, ajuns ministru al Comertului, nu este decat incununarea ironica a tuturor actiunilor. Iar cafeaua prost rasnita care o face pe Miza (Gabriela Popescu - una dintre cele mai reusite interpretari din spectacol) sa se strambe sugereaza statutul de fapt al personajelor, ei insisi un fel de cafea insuficient rasnita. Cu alte cuvinte, mitocania ascunsa in spatele unui rafinament afisat.

Vladimir Gaitan in rolul Decebal Necsulescu este adesea neconvingator, ceea ce determina pe alocuri o lipsa de nerv a spectacolului, contrabalansata insa de umorul "spumos" al Gabrielei Popescu, dar si de umorul bine dozat al lui Marius Florea Vizante si al Deliei Nartea. Cuplul Fane si Pislica, batausii datorita carora ajunge Decebal deputat si pentru cateva ceasuri, pana sa cada Guvernul (timp de o masa imbelsugata), chiar ministru al Comertului, in interpretarea lui Serban Georgevici si a lui George Grigore, reprezinta tocmai sarea si piperul necesare. Spectacolul iti lasa un gust placut de dupa-amiaza linistita si destinsa, de adevarata "poiana a lui Iocan".

CARTEA CU MIRODENII

Daca am fi prizonieri pe o insula pustie, fara indoiala ca ne-am aminti de o carte precum "365 de preparate delicioase din peste"! (Ed. Umberto art, 2004). Respectiv, cate una zilnic! Cu o singura conditie: sa nu naufragiem intr-un an bisect, cu 366 de zile, cand o zi vom manca si altceva decat peste! Altminteri, cartea e un retetar onorabil, scris anonim, intr-un laudabil vesmant culinar. De remarcat, pe coperta, portretul victorios al popularului actor Eugen Cristea. Jovial animator al unor emisiuni tv acvamarine, el tine in bratele-i vanjoase un somn lucios, numai bun pentru tigaie… "Nu stiu destula engleza ca sa ma fac inteleasa!" Iata o replica din "Cantareata cheala", de Eugene Ionesco, pe care gurmandul, citind "Bucataria englezeasca & irlandeza, galeza, scotiana" (Ed. Calin, 2001), n-ar putea-o rosti. Bucataria, precum varii manufacturi, devine limbaj universal. Cartea aceasta de 150 de pagini are parfumul si sobrietatea saloanelor victoriene ale secolului al XIX-lea. Cum altfel sa definim retete englezesti, galeze, scotiene, ce ne trimit direct in fata aragazului nostru cumparat inainte de ’89? Cum sa veneram altfel dacat cu politete insulara mancaruri precum "Budinca Reginei Victoria" sau "Placinta pentru ceaiul de la ora 5", ori "Zapada din cartofi" si "Supa de trufe albe"?… (Tudor Cires)