Meniu muzical

In 1985 lua fiinta ansamblul Archaeus, un adevarat atelier de muzica contemporana, condus pana astazi de dirijorul Liviu Danceanu. Cunoscut atat in tara, cat si in strainatate, grupul si-a propus sa promoveze muzica de calitate, repertoriul incluzand nu numai muzica contemporana, ci si prelucrari de muzica bizantina, jazz sau concerte de tip istoria muzicii.

S-au implinit asadar 20 de ani de cand a inceput sa se scrie povestea Archaeusului... Cu acest prilej, au fost sustinute trei concerte, in seri diferite, ultimul dintre ele avand loc in Sala Ateneului, dupa o partitura de Liviu Danceanu, numita semnificativ "Exercitii de admiratie".

Sa vorbim despre un eventual "gust al muzicii" ar fi un "exercitiu" pe care l-am facut impreuna de-a lungul timpului, adesea ajungand in acel punct in care simturile se contopesc, se confunda, iar placerea estetica nu mai este exclusiv estetica, adresandu-se intregii fiinte. Astazi insa voiam sa va propun un alt exercitiu... si anume sa vorbim de "gustul pentru muzica". Sa iesim din sfera muzicii de consum, de proasta calitate, care ne invadeaza, si sa descoperim impreuna un alt tip de constructie muzicala...

Concertul Archaeusului a parut a urma intocmai principiul archaeului propus de Eminescu: "S-ascultam povestile, caci ele ne fac sa traim si-n viata altor oameni; sa ne amestecam visurile si gandurile noastre cu ale lor... In ele traieste Archaeus..." 21 de pasaje muzicale insotite de interventii verbale, care s-au dorit o calatorie in timp si spatiu in istoria muzicii si a lumii, ce si-ar putea gasi un corespondent literar in "Levantul" lui Mircea Cartarescu. De la scotieni la hindusi, de la japonezi la evrei, de la francezi la romani sau englezi, s-a incercat crearea unui portret muzical al fiecarui popor, punctat in deschidere cu un scurt comentariu verbal semnificativ. Astfel zgarcenia scotianului sau "deliciile" casniciei pentru chinezi au fost rezumate umoristic prin "butade" cu tente gastronomice.

Extrem de bine conturate muzical, pasaje precum cel dedicat chinezilor, cu sunete de pian amintind istorii adanci de poveste, sau cel dedicat grecilor, unde percutia izbuteste o adevarata demonstratie de forta si talent si, nu in ultimul rand, comentariul muzical inchinat francezilor, care se sfarseste cu acorduri din Marseilleza, toate vin sa reconstruiasca un traseu muzical de-a lungul secolelor.

Si revenind la "gustul pentru muzica"... Spuneam alta data ca, pentru a sti sa gusti dintr-un fel de mancare, este nevoie de talent. Constatam acum, poate mai mult decat in alt timp, ca si pentru a sti sa asculti muzica este nevoie de mult talent.

INGREDIENT TEMPERA

"Bucataria", de Pablo Picasso, 1948 I-a placut lui Picasso sa gateasca? Iata o intrebare abrupta pe care exegetii operei sale o ocolesc. La urma urmelor, am putea sa luam in calcul merele sale sculptate in maniera cubista ori vasele cu fructe, naturile moarte cu lamai si portocale, porumbelul gatit cu mazare… Putini critici se incumeta sa faca legaturi intre creatia artistica si arta culinara, desi editura franceza Albin Michel a publicat, nu demult, o carte semnata de Hermine Herscher pe aceasta tema. A fost, pana la urma, Picasso indragostit de bucatarie? Poate ca nu, daca ar fi sa-i credem pe apropiatii lui. Insa e cert ca artistului i-a placut sa stea la masa cu prietenii: un loc in care cu egala fervoare, omul si artistul au gustat sarbatoarea, placerea de a imparti mancarea atat in vremea boemei, cat si in cea a gloriei. O marturisesc autografele laste pe meniuri din epoci diferite, fie ca e vorba de "zarzuela" in culorile Spaniei, de faimosul "cari" al lui Ambroise Volard, de tocana Fernadei sau de fructele ornate ale Olgai - femeile care i-au inspirat cele mai frumoase momente ale vietii…(Tudor Cires)