"Messele" vii ale lui Bachus

Diana Lupescu [i Ion Dichiseanu v` ureaz` „S`rb`tori fericite!"

Ce poate fi mai placut decat sa-ti scoti prietena la teatru, intr-o seara de sambata, in care tot omul vrea sa se relaxeze?! Si ce piesa ai putea alege mai bine pentru un sfarsit de saptamana decat o comedie bulevardiera care sa te-amuze si sa te destinda, facandu-te in acelasi timp sa cresti in propriii ochi pentru ca, nu-i asa?, ai savarsit un act de cultura? Haideti, asadar, sa patrundem impreuna in sala mare a Teatrului "Nottara" si sa ne delectam cu spectacolul "Sarbatori fericite", montat de Dinu Cernescu, dupa un text de Jean Poiret. Totul se desfasoara dupa reteta clasica a comediei de bulevard, intr-un decor care se vrea intim si cu o distributie care cuprinde nume importante ale teatrului de pe Magheru: Ion Dichiseanu, Diana Lupescu, Crenguta Hariton si multi altii. Toate acumularile de "intensa tensiune dramatica" vor atinge un adevarat moment culminant in timpul scenei de la masa de sarbatori. Povestea e pe cat de veche, pe atat de intens exploatata in spectacolele de divertisment: sotul surprins de sotie pe picior gresit. Necazul e ca aici avem de-a face cu un sot extrem de inventiv (si care beneficiaza din plin de interpretarea ingrosata a lui Ion Dichiseanu) si cu o sotie dispusa "sa inghita" minciunile (interpretare discreta a Dianei Lupescu). Prins in flagrant delict cu o pustoaica "apetisanta", Stephan, barbatul aflat la varsta la care "colesterolul se intalneste cu pofta de aventura", va intra de buna voie intr-o poveste ce se va complica la fiecare moment, caci are proasta inspiratie de o prezenta pe tanara drept fiica lui dintr-o aventura de tinerete. Cum sotia lui, Sylvie, e dispusa sa intre in joc, ii va oferi gazduire tinerei Julie, iar masa de sarbatori se va transforma intr-un adevarat cosmar pentru Stephan, cu atat mai mult cu cat isi va face aparitia si mama fetei, prezumtiva fosta iubita a lui. Budinca si friptura servite de o slujnica isterica, discutiile "intelectuale" cu invitatii, familia Walter, despre "messele" gustoase ale lui Bach, intregesc peisajul, iar vinul de Porto si sampania vor curge toata seara alimentand atmosfera de nebunie generala. Zorii zilei si aroma cafelei imprastie aburii betiei, iar povestea se rezolva complicandu-se intr-un mod previzibil, prin schimbarea rolurilor intre cei doi soti. In aplauzele entuziaste ale publicului, pe o muzica amintind de chansonetele pariziene, "eroii" isi vor face iesirea din scena lasand in urma incantare si buna dispozitie

Ingredient tempera

"Nasterea lui Venus" Sandro Botticelli

Anul 1450 a facut din orasul Florenta, aflat sub dominatia lui Cosimo de Medici, capitala intelectuala a Renasterii si a Occidentului. Geniile vremii, precum Fra Angelico, Ucello, Flippino Lippi, vin cu un aport special in propagarea scolasticii tomiste, cu o tratare perfecta a perspectivei si a eclerajului, pe fondul unor arhitecturi reconstruite. Multe dintre picturile acestora s-au plamadit cu ajutorul canoanelor clasice impuse de o directionare platoniciana de "frumusete ideala". Apoi, intersectia lor cu umanismul lui Alberti, Ficino, Pico della Mirandola face ca artei sa-i fie furnizate atat teorii, cat si initieri din gandirea antica. Fondul acesta cultural constituie sansa aparitiei, ceva mai tarziu, a unui mare artist creator de complexe alegorii, Sandro Botticelli. Autorul adevaratului nud feminin ("Nasterea lui Venus"), opera sa este expresia plastica a mediilor mediceene. Nascuta din spuma marii, Afrodita, sotia lui Hefaistos cel schiop, reprezinta fortele fecunditatii, in sensul dorintelor aprige pe care le trezeste in cei vii. Iar scoica, datorita faptului ca se formeaza in ape, apartine si ea semnificatiilor fecunditatii. Forma si adancimea ei pot aminti de organul sexual feminin… (Viorica Romascu)