Mic îndreptar de supravieţuire

Am fi putut să ne întâlnim sus pe creste, acolo unde temerarii ca el îşi petrec o bună parte din timp. Poate chiar ne-am şi întâlnit cândva pe cărările munţilor, dându-ne bineţe, fără să ne cunoaştem, după buna tradiţie a "munţomanilor"...

Însă prima dată mi-a atras atenţia vocea lui, undeva, într-un club din Bucureşti, într-o seară înveşmântată în ger, când la "Maya" "oamenii munţilor" s-au întâlnit să-şi aline dorul de înălţimi interpretând cântece de cabană şi de foc de tabără. "Cântece de bivuac", cum le numiseră odată cei de la Phoenix...

ÎNTÂLNIRE CU UN VAMPIR
Nu, nu este vorba despre celebrul film cu Brad Pitt. Nici de vreo relansare a poveştilor cu Dracula. Şi chiar dacă unii încă mai cred că "România, ţara lui Dracula" ar putea să fie un brand turistic care "să vândă", pentru el România este ţara cu cei mai frumoşi munţi din lume, pentru care s-a reîntors lăsându-şi în Spania familia emigrată cu mulţi ani în urmă. I se spune "Vampiru'", însă numele lui - pe care mulţi l-au uitat şi mai mulţi încă nu l-au cunoscut niciodată - este Răzvan Bineaţă.

Şi e conducătorul Asociaţiei Turistice Ghizii României. Un ONG despre care vom scrie curând, în suplimentul-frate, Jurnalul de Călătorie. Până atunci, însă, pentru că tot l-am întâlnit pe Răzvan - care ne-a invitat să îl însoţim pe munte, la începutul lui aprilie, la finalizarea unei noi serii de cursuri a Şcolii de Munte - ne-am propus să aflăm mai multe despre cum îşi potolesc foamea, în drumeţii, "munţomanii", acei tineri (ori mai puţin tineri) pentru care înălţimile sunt o pasiune pentru o viaţă.

SPAGHETE DIN SCOARŢĂ DE COPAC
"Cum te poţi pregăti pentru situaţiile neprevăzute care pot să apară pe munte?", l-am întrebat pe Răzvan Bineaţă. "Totul începe de acasă, din momentul în care îţi faci rucsacul. Majoritatea oamenilor au tendinţa să îşi umple rucsacul cu lucruri inutile. Însă pe munte fiecare gram în plus contează. Eu am mereu în capacul rucsacului trusa de supravieţuire, de care nu mă ating niciodată.

Câteva surse de foc - mai multe brichete, niciodată chibrituri -, folia de supravieţuire, cuţitul, o cordelină de 4 metri şi semnale luminoase." Constat că din înşiruirea asta lipsesc tocmai mâncare şi apa. Cum, urcă pe munte fără un pumn de batoane de ciocolată şi fără o sticlă de apă carbogazoază? "În nici un caz ciocolată şi sifon", vine răspunsul.

De ce? "În ciuda părerilor care există printre amatorii de drumeţii montane, ciocolata şi dulciurile nu te ajută, mai degrabă îţi îngreunează mersul. Şi nici apă nu are rost să iei. Pe munte poţi să obţii apa în multe feluri. Dacă nu găseşti un izvor sau altă apă curgătoare, atunci e suficient să ai o folie de plastic. Înfăşori în ea crengile unui copac sau un arbust, care, astfel, va transpira, producând.. apă. Laşi un loc pe unde să se scurgă apa, pe care o aduni şi o bei. Iarna, topeşti zăpada... Mai poţi să aduni apă din rouă."

Asta e cu apa, dar hrana..., cum poţi să o procuri, dacă rămâi singur pe munte câteva zile? "În fiecare anotimp poţi găsi câte ceva. Din scoarţa unor copaci poţi să îţi iei zahărul şi tot din scoarţă, tăiată fâşii subţiri, poţi să obţii un fel de... spaghete, pe care le fierbi. Sigur, nu sunt prea moi, sunt cam fibroase, aţoase, dar ţin de foame. Chiar am făcut într-o vară un curs intensiv pe munte şi am încercat să vedem dacă e adevărat tot ce se spune în cărţi. Ce gust au mâncărurile pregătite în condiţii austere, din ce se găseşte în natură? Ierburi, rădăcinoase...

Unele erau rele la gust, e adevărat, dar erau hrănitoare. Problemele de supravieţuire pe munte nu sunt cele legate de hrană şi de apă - acestea le poţi găsi, sub o formă sau alta, în natură. Adevăratele probleme sunt cele legate de aspecte exterioare, cum sunt avalanşele, frigul. Fără mâncare poţi să trăieşti o săptămână, de frig poţi muri într-o oră."

 

Sarea, aliatul "munţomanilor"
Deşi e gurmand şi îi place foarte mult să mănânce picant, Răzvan Bineaţă nu ia cu el pe munte piperul. Dar nu uită niciodată să ia cu el sarea. De ce? "Sarea păstrează apa în organism şi pe munte, când pleci pentru o drumeţie de câteva zile, este esenţial să nu te deshidratezi." Alături de sare, pune puţin zahăr, pentru ceaiurile pe care le face din tot felul de plante culese de pe munte. "Unele dintre aceste plante - cărora le spunem de obicei medicinale - sunt amare, aşa că e nevoie de zahăr."

Ce învaţă înainte de toate cursanţii Şcolii de Munte, ca şi membrii clubului de montaniarzi organizat de Asociaţia Turistică Ghizii României? "Natura trebuie respectată. Nu se face focul oriunde, oricât de foame ţi-ar fi şi ţi-ai dori să îţi pregăteşti un grătar sau o ciorbă de legume şi ierburi. Nu se lasă în urmă gunoaie. După fiecare popas, totul trebuie lăsat în urmă curat, ca să se bucure de frumuseţea naturii şi cei care vin după tine."