Modestia ca o lectie

La doar 20 de kilometri de Bucuresti exista un paradis. Drumul pana acolo, printr-o padure ca din povesti, iti da timp sa te aduni. Campurile de pe care a fost cules porumbul lasa sa se vada pamantul negru, semn al rodniciei viitoare. Nici un element al peisajului nu te face sa crezi ca la doar un sfert de ora de mers cu masina este Soseaua Bucuresti - Ploiesti cu tumultul si zarva ei.

Si in bucate se regaseste modestia Maicii Dometiana

Manastirea Tiganesti ti se arata brusc. Nici macar nu te lasa sa iti revii din revelatia intrarii intr-o lume mirifica. Poarta locasului de cult este in permanenta deschisa. Te invita la rugaciune, la reculegere. La intrarea in manastire se afla chiliile maicilor. Linistea domneste peste tot. Daca nu ar fi totul atat de curat, toate asezate atat de la locul lor, ai putea spune ca nu vietuieste nimeni acolo.

Manastirea a stat marturie multor evenimente peste veacuri. A fost infiintata in secolul al XVII-lea, initial ca manastire de calugari, dar in anul 1805 au fost aduse aici maicute. Intr-un document este mentionat faptul ca pe locul actualei biserici se afla in anul 1752 un schit. Biserica mare are Hramul "Adormirea Maicii Domnului". A fost ctitorita in anul 1812 de boierul Radu Golescu, de marele logofat Gheorghe Florescu si de sotia sa.

In curtea manastirii se afla un muzeu care gazduieste obiecte de cult de o valoare inestimabila - o colectie de arta, manuscrise de la 1691, "Evangheliarul" tiparit la Bucuresti in 1693, icoane rare, pe sticla si pe lemn: icoana Sfintei Cuvioase Parascheva din anul 1797, icoana Maicii Domnului cu Pruncul.

Strigam la poarta uneia dintre casutele mici. Iese maica Dometiana. Ne invita sa intram. Toata casa miroase a peste prajit. Se scuza ca abia acum fac de mancare, dar in manastire a fost la praznic si nu au avut timp.

ASCULTARE. Maica Dometiana este fata tanara. Nu vrea sa ne spuna de ce s-a calugarit. Dar ne da un indiciu. "La manastire nu trebuie sa vii dintr-o deceptie", imi spune in timp ce ma priveste drept in ochi ca sa prind cat mai bine mesajul. Pentru ea, calugaria inseamna mai presus de toate liniste. Liniste interioara si, dupa cum ne lasa sa ghicim peisajul, liniste exterioara. Pentru maica Dometiana, slujba de la manastire este "locul unde te poti regasi". Daca nu ai rabdarea necesara, daca iubirea si credinta in Dumnezeu nu sunt motivele pentru care te calugaresti, nu ai sa poti rezista. "Aici trebuie sa ai foarte multa ascultare. De maica stareta, de maica de la atelier." Pentru multi, o astfel de existenta ar putea fi ca la inchisoare. Maica Dometiana chiar face o comparatie intre viata de militar si cea de calugar, dar… "La armata, seara iti dai bocancii jos si te culci, noi trebuie sa avem ascultare tot timpul." Vocea ei, plina de bunatate, nu are nici un regret. "A fost voia Domnului sa vin la manastire." A venit tocmai de la Brasov in aceasta mica localitate de campie, Ciolpani.

Viata la Manastirea Tiganesti inseamna munca, rugaciune, lectura. Maicutele au un atelier de tesatorie, singurul din tara. Aici se tes vestmintele preotesti si broderii artistice pentru obiecte liturgice. Maica Dometiana este ucenica la maica Eclisia si invata aceasta arta.

INDRUMATOARE. Pe langa aceasta munca mai trebuie sa aiba grija si de gospodarie. Sta in chilie impreuna cu o alta maica, mai tanara, si cu maica Taisia, care a trecut de 80 de ani. Toate trei au grija de curtea si de casa lor. Daca nu ar face asta, nu ar avea ce pune pe masa, pentru ca din productia de pe peticul lor de pamant mananca. Mai cumpara peste de la satenii care pescuiesc in garla Ialomitei. Si astazi au facut la fel. Au pregatit peste "pentru ca nu am avut timp si se face repede". In rest, gatesc cu ingredientele pe care le au prin curte. Inainte sa vina la manastire, maica Dometiana nu prea se descurca in bucatarie. Dar a invatat de la maica Taisia, care este indrumatoarea ei. Nu foloseste cartea de bucate decat atunci cand gateste ceva deosebit: "Saptamana trecuta am vrut sa fac rinichi de porc. Am luat cartea de bucate, dar nu se potrivea cu ce aveam noi in casa, asa ca am modificat reteta si am facut ceva ce se poate manca". Maica Dometiana spune ca cel mai important fel de mancare este ciorba: "Ciorba noastra de toate zilele", zice, parafrazand textul biblic.

Pentru maici, masa este un moment important al zilei. Se asaza fiecare la locul ei. Cea mai mica cere blagoslovire de la cea mai mare. Tot celei mai mici dintre maicute ii revine datoria de a spune rugaciunea. Apoi mananca. Pot cere oricat de multe portii doresc.

Pentru maici, fiecare zi este la fel. Numai ca sufletul le este tot mai aproape de Dumnezeu, cu fiece zi care trece.

Am plecat de la Manastirea Tiganesti cu un regret in suflet. Ca poate niciodata nu voi fi la fel de intelegatoare, la fel de modesta. Poate ca nu voi sti niciodata sa apreciez ceea ce am, la fel de mult cum o fac aceste maici. Nici macar o portie de ciorba de peste.

"La armata, seara iti dai bocancii jos si te culci, noi trebuie sa avem ascultare tot timpul: de Maica Stareta, de maica de la atelier, de Dumnezeu" - Maica Dometiana

CIORBA DE PESTE

Maica Dometiana a cumparat salau proaspat de la un taran. L-a spalat bine-bine, l-a curatat de solzi si de maruntaie si apoi l-a taiat bucati. Dupa aceea, l-a dat prin sare si l-a pus de-o parte pe-o farfurie. A pus apa la fiert intr-o oala mare de 10 litri, ca poate se mai gaseste vreun mirean care sa poposeasca la masa. Separat a tocat ceapa, morcovii, telina si ardeii pe un tocator de lemn. Apoi le-a pus in oala cand apa a inceput sa fiarba. Dupa ce s-au fiert si acestea, a pus si bulionul si apoi, dupa inca un clocot, a acrit-o. Cel mai bine ar fi sa aveti corcoduse, dar maica spune ca se poate folosi si bors. La sfarsit, a pus bucatile de peste, pe care le-a mai spalat o data. Cand s-a fiert si pestele, maica a presarat deasupra leustean taiat fin. Nu trebuie sa bagati lingura in oala pana ce pestele nu iese deasupra, pentru ca ciorba va prinde un miros neplacut.

FARA SPERANTA ESTI PIERDUT

Maica Dometiana are ochii limpezi. Nici o umbra sub pleoapa fara urma de fard. Doar lumini. Jocuri de lumini in care se vede speranta. "Pe lumea asta trebuie sa crezi ca totul se va rezolva. Altfel ajungi un om distrus. Trebuie sa ai speranta. Trebuie sa crezi in Dumnezeu. Nu trebuie sa disperi." Cand imi spune asta, maica are o asprime in glas, care insa ma face sa rememorez toate clipele in care simteam ca nu mai am putere. Dar cuvintele ei, intransigente in aparenta, sunt pline de bunavointa, de dragoste crestineasca. Maica Dometiana mai primeste din cand in cand oaspeti in casa. Dar nu o face tot timpul. "Un mirean in mijlocul nostru inseamna multa munca. E crestineste sa primesti musafiri. Dar nu pot fi tot timpul la inaltime. Nu vreau sa ii dezamagesc. Oamenii vin aici sa se relaxeze, sa se regaseasca. Si au nevoie de indrumare spirituala, iar eu, daca muncesc si la atelier, si in gospodarie nu pot sa fiu asa cum imi cere Dumnezeu sa fiu cu oaspetii mei si ai Lui."