Morun Club

De neamul sturionilor

Un pescar de la gurile Dunarii imi spuse intr-o zi: "Noi ne tragem din neamul cel vechi al sturionilor…
Va sa zica, suntem batrani ca apele si ca pamantul".
Era un licar de mandrie in ochii lui, dar iute i s-a incetosat privirea, ca de o durere: "Nu mai sunt morunii de altadata, nici pastrugile…
Le-am distrus apele in care traiau. Acu’, s-au imputinat".
La Marea Neagra si in Delta Dunarii, legendele cu si despre sturioni mai aduc aminte astazi de bogatia cea fara limite (cum parea) a apelor acestora.
Caviarul de Valcov, preferat de regii si reginele Romaniei, nu mai e nici el cat a fost.
Nu e scopul acestui supliment sa traga un semnal de alarma vizavi de ceea ce ar trebui sa insemne sturionii pentru patrimoniul national.
Dar poate ca "n-ar fi rau sa fie bine" si morunul, pastruga ori cega sa nu fie o raritate pe mesele romanilor.
Macar cata vreme n-au sa sece Dunarea si Marea cea Mare.