Moşteniri culturale şi gastronomice

Poate că pentru mulţi dintre români, Giurgiu este doar un punct de vamă, prin care treci obligatoriu la vremea concediilor de vară, pe care urmează să le petreci în staţiunile greceşti de la Marea Egee sau Marea Ionică. Puţini îl iau însă drept posibilă destinaţie de turism. Ce poate fi interesant într-un oraş şi într-un judeţ din lunca Dunării? - se întreabă cei mai mulţi. La această întrebare am putea să vă răspundem noi.

Potenţial turistic
Amplasarea pe malul Dunării conferă judeţului posibilitatea de a avea legături fluviale cu ţările riverane şi cu Marea Neagră. Unul dintre locurile minunate ce se pot vizita oricând este Insula Mocanu (cea mai mare din cele patru insule din vecinătatea Giurgiului), un loc neatins de civilizaţie, cu vegetaţie şi faună asemănătoare Deltei Dunării. Apoi sunt iazurile Greaca, Vladul, Schitu, care oferă condiţii pentru activităţi recreative pe apă şi uscat, păduri de foioase, pe râul Argeş; specii de stejar şi plopi în amestec cu salcâm, în spaţiul luncilor Argeşului şi a Dunării. Locuri destinate odihnei şi recreării se pot regăsi în pădurile de pe malul Dunării, Ostrovul Mocanu, Turbatu-Bălănoaia, Malul Spart, Buturugeni, Căscioarele, Bulbucata, dar şi în pădurile Oloaga-Grădinari, Padina Tătarului din zona Comana, Manafu-Ghipaţi şi Teşila, în comuna Schitu. Acestea din urmă sunt şi rezervaţii naturale, una dintre ele fiind cea de bujori din pădurea Comana, care atrage sute de turişti la "Sărbătoarea Bujorului", organizată de localnici şi autorităţi.

La Malul Roşu s-au descoperit vestigii ce provin din paleolitic şi neolitic, Cetatea din insulă - ridicată între secolele al XIV-lea - al XVIII-lea, fiind considerată cea mai importantă cetate de la Dunăre. În apropierea Parcului Natural Comana se găseşte Mănăstirea Comana, lăcaş de cult ctitorit iniţial de Vlad Ţepeş la 1461, refăcut ulterior de Radu Şerban în 1588 şi completat de vornicul Şerban Cantacuzino în anul 1700. Iar toate aceste lucruri pe care le-am enumerat sunt numai o parte dintre atracţiile turistice ale zonei.

Provocări gastronomice
Fiind un oraş de pe Dunăre, gastronomia locului este legată invariabil de peşte. La restaurantele din zonă se pot comanda ciorbă de peşte, saramură de crap, cu roşii, ardei iute şi mămăliguţă, icre de peşte preparate ca la "mama acasă", scrumbii sau alţi peşti mici traşi prin făină şi prăjiţi în ulei şi alte preparate tot din peşte. Pentru cei ce nu sunt amatori de peşte, se pot servi supe sau ciorbe de vită, pui sau porc, grătare sau alte mâncăruri aflate în meniu.

De la doamna Frâncu, director în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Giurgiu am obţinut câteva reţete tradiţionale giurgiuvene, una dintre ele fiind preparată şi peste Dunăre, la Ruse.

Bineîneţeles, peştele se află întotdeauna pe masa de sărbătoare a locuitorilor din Giurgiu. Însă noi vom prefera să vă prezentăm astăzi trei reţete tradiţionale, foarte vechi, despre unele dintre ele legendele spunând că ar fi încă de pe vremea când pe aici îşi întinseseră tabăra oştenii lui Mihai Vodă Viteazul.

Una dintre aceste reţete este cea de "dolongaci", un fel de coptură aromată, "înrudită" cu "bizmana" dintr-un alt ţinut din lunca Dunării, cel al Călăraşilor. Să nu uităm nici de clasicele scovergi, care aici însă nu se mănâncă presărate cu zahăr, pe post de desert, ci, imediat ce sunt scoase din tigaia în care au fost prăjite. Se servesc cu mujdei de usturoi, zeamă de varză, murături sau brânză. Cine nu poate îngădui însă această asociere de gusturi, poate alege o variantă mai obişnuită: scovergi cu dulceaţă.

Componentă spirituală
Tradiţiile, obiceiurile populare şi religia sunt câteva elemente importante în viaţa românilor. Doinele sau cântecele de cătănie în strânsă legătură cu evenimentele istorice petrecute de-al lungul timpului pe teritoriul acestei ţări. Nu este oraş care să nu aibă măcar un monument care să indice ce bătălii s-au dus acolo, un mic muzeu între ale cărui pereţi se află practic toată viaţa românilor. Aşa este şi la Giurgiu, pe ale cărui meleaguri şi-au purtat paşii Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Tudor Vianu, I. A. Basarabescu şi Petre Ghelmez.

Pâsat
Se face din porumb uruit (dat printr-o maşină de zdrobit). Se spală porumbul măcinat în mai multe ape până ies cojile, apoi se pune la fiert cu apă.
După ce scade apa se adaugă doi litri de lapte, zahăr după gust şi spre sfârşit se pun două-trei linguri de untură. La final, pâsatul trebuie să aibă consistenţa pilafului cremos.

Dolangaci
Ingrediente: trei ouă întregi, 700 ml lapte călduţ, coaja de la o lămâie, drojdie cât o nucă, două plicuri zahăr vanilinat, 200 g zahăr tos, o sticluţă esenţă rom, făină cât cuprinde.
Preparare: Se frământă toate ingredientele pentru aluat un sfert de oră şi apoi se încorporeză cu un pahar de ulei, după care se lasă la dospit. Se împarte aluatul în trei, apoi de factrei  foi subţiri. Prima se încreţeşte şi se pune în mijloc în tava unsă cu ulei. Celelalte două foi se pun de-o parte şi de alta, se dă la cuptor tava. Când se rumeneşte se adaugă deasupra umplutura până se acoperă.
Umplutura se prepară din un litru lapte, trei pahare de iaurt gras, care se amestecă. Peste care se adaugă opt gălbenuşuri, 800 g zahăr, un pachet de stafide, nucă şi se amestecă bine. După ce s-a copt, dolangaciul se scoate şi se acoperă 15 minute; se taie şi se pudrează cu zahăr şi scorţişoară.

Scoverzi
Ingrediente: făină, drojdie cât o nucă, un praf de sare, apă, zahăr, lapte, două-trei ouă.
Preparare:  Se frământă toate ingredientele până se obţine un aluat care să nu se lipească de mâini, apoi se lasă la dospit circa o jumătate de oră. După ce aluatul a crescut se taie cu cuţitul fâşii care se modelează în palmă până ce capătă o formă rotundă, de mărimea unei roşii. Gogoşelele astfel obţinute se aşază pe o tavă presărată cu făină în prealabil ca să nu se lipească de aceasta şi se mai lasă să crească circa 10 minute. Se presară făină pe masa de lucru, se întind gogoşelele cu un sucitor (vergea) şi apoi se prăjesc în ulei sau în untură la foc moderat. Se servesc calde cu: mujdei de usturoi, zeamă de varză, murături, brânză sau dulceaţă.