Maramuresul istoric. Comuna Apsa de Jos. Una dintre localitatile romanesti, din dreapta Tisei, aflata acum intre granitele Ucrainei. Aici traiesc peste 10.000 de romani, din cei 50.000 cati vietuiesc, din mosi-stramosi, in aceasta parte a Maramuresului. Ne-am oprit in "Drumu’ tarii". Asa i se spune partii de comuna, pe unde trece soseaua principala care face legatura cu orasul Ujgorod, "centrul regional al Transcarpatiei". Noi i-am spune capitala de judet. Casele, construite din caramida si lemn, nu mai pastreaza nimic din stilul tipic maramuresean. Intram la Ion a lu’ Botos. Medicul dentist, "cu invatatura la Lvov", a faptuit "in casuta", cum spune el acestei parti din ocol, unde sunt vreo opt incaperi spatioase, un muzeu cu multiple functiuni: culturala, istorica, etnografica, numismatica. Nu are firma, dar tot omu’ stie ca aici se afla "Muzeul lu’ Botos".

"Am fo s’om hi" - vorba morosanului

Ajuns la o jumatate de secol de viata, cu doua fete mari, date la invatatura, din care una, maritata, i-a dat prilejul sa fie "mos", Ion a lu’ Botos este tare mandru de aceasta implinire. Am putea spune ca fapta sa, la proportii mai mici, continua mesajul transmis de "doctorul in drepturi, procurator al comitatului Maramures, Ioan Mihalyi de Apsa", autorul nepretuitei lucrari "Diplome maramuresene din secolele XIV-XV", aparuta in anul 1900, la Sighet.

La intrarea in muzeu - steagurile Ucrainei si Romaniei. "Tot ce vedeti aici se refera la istoria romanilor din dreapta Tisei. Avem mai multe sectii: documente, fotografii si carte veche (scrisori, ziare, calendare, pasapoarte, bonuri de pita si sare etc.); monede si ceramica (blide din perioada austro-ungara si cehoslovaca), furculite si cutite".

Ajungem in ultima soba (camera). Sunt etalate: camasi, costume barbatesti (compuse din: cioareci, lecrec, guba), cununa miresei, serinci (basmale) de toate culorile, opinci - vechi de peste o suta de ani - , traisti, lada de zestre, icoane pe sticla.

"In urma cu 20 de ani, ne-am apucat, impreuna cu sotia, sa strangem de prin sate diverse obiecte legate de istoria neamului nostru. Trebuie sa pastram si sa respectam datina stramoseasca. Altfel nu valoram nimic".

La masa morosenilor

Apare si nevasta, care ne pofteste la masa. "Am pregatit tocana (mamaliga) cu branza, cureti (varza) umplut - , adica sarmale - , coarne (rulada) cu nuci...", ne spune "gazdoaia Ileana". "Cand ai hosti (oaspeti), pui tot ce-i mai bun pe masa".

Ileana isi aminteste despre inceputurile in ale bucatarelii. "Aveam doisprezece ani cand am incercat sa fac cureti umplut, impreuna cu mama. Nu am reusit sa infasor prea bine. Plecand la studii, la Chisinau, nu mai era mama langa mine. Asa ca acolo, practic, am invatat sa gatesc. Dupa ce am terminat, m-am intors in sat si m-am casatorit. Asa e obiceiul pe la noi, nu e bine sa ramai printre straini. Gatesc de toate, dar de Sarbatori, musai, mancaruri traditionale maramuresene. Sper ca si nepoata, Anghelina, de patru ai (ani), sa ma urmeze."

Sarbatoare Cea mai mare bucurie a Ilenei lu’ Botos este de Sarbatori, cand toata familia se aduna la masa. Fetele, Olimpia si Ileana, nepotica Anghelina, sora Maria cu nepotul Sebastian si tatal. In casa este o adevarata veselie. Miroase a pita si coarne, iar bucatele sunt pregatite cu drag. Nu lipsesc nici horile morosenesti, pe care le canta nepotul Sebastian.

Tocana cu branza 1 Se curata doua "hadaburci" (cartofi), se taie in patru si se pun la fiert in apa cu sare. Dupa ce au fiert, se paseaza bine si se toarna "farina" de malai. Se amesteca si se face o tocana (mamaliga) mai moale. 2 Se ia branza de oi sau cascavalul si se da pe razatoare. Slaninuta se taie in felii subtiri si se rumeneste un pic in "lespide" (tigaie). 3 Intr-un vas se pun straturi: unul de mamaliga, altul de branza si tot asa pana se termina cu un strat de branza. Deasupra se asaza feliile de slaninuta si se da vasul la cuptor pentru 15 minute.