O aventură culinară canadiană

Oare cum ai putea să descrii cuhnia canadiană? Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebeşte ea de alte bucătării? Există, totuşi, un punct de plecare evident şi anume lista principalelor produse indigene: afinele, fructele de merişor, feriga comestibilă, dovleacul untos, porumbul dulce, siropul de arţar, fructele de mare, somonul şi chiar carnea de bizon.

Se poate vorbi şi despre hrana pe care o consumau colonizatorii Canadei: pemmican (carne de vânat sau vită uscată, marunţită şi amestecată cu seu topit), sourdough (pâine densă, dospită, din cereale măcinate) sau molasses (melasă din sfeclă de zahăr sau din diferite fructe). De asemenea, putem evidenţia şi contribuţia populaţiei indigene (The First Nations - triburi de indieni nord-americani şi poporul Inuit - eschimoşii nord-canadieni) la tradiţia culinară locală.

Colonizarea Canadei făcându-se relativ paşnic a existat o colaborare între popoarele native şi colonişti în domeniul identificării surselor de hrană indigene, a metodelor de supravieţuire într-un climat neprietenos şi chiar a preparării unor leacuri. Nici o discuţie despre bucătăria canadiană nu ar fi completă fără a evidenţia importanta contribuţie a imigranţilor care au venit în Canada de sute de ani înfruntând necunoscutul, frigul şi sălbăticia. Ei au adus în bagaje şi reţetele de mâncare favorite pe care le-au adaptat la noile ingrediente ce le erau la îndemână şi a ieşit "ceva nou". Bucătăria canadiană s-a născut din acest "ceva nou".

SUB SEMNUL DIVERSITĂŢII
Diversitatea caracterizează, în primul rând, bucătăria Canadei. Mâncarea cu adevărat canadiană este rezultatul unei fericite îmbinări dintre metodele de gătit din ,,Lumea veche" cu ingrediente din ,,Lumea nouă". Aşa s-a ajuns de la bucătăria popoarelor native până la marile restaurante şi chiar la imperiul fast-food.
Am selectat câteva reţete ce mi s-au părut reprezentetive şi pot fi gătite oriunde (cantităţile sunt pentru 4 porţii).

Creveţi cu crustă de pâine şi cocos
Spot prawns (creveţi cu pete) sunt numiţi astfel pentru petele albe de pe cochilii. Sunt cei mai mari creveţi ce se pescuiesc pe coasta de est a Pacificului, timp de 11 săptămâni, începând din luna mai, în special în British Columbia, unde pot fi cumpăraţi proaspeţi. Congelaţi se găsesc în orice supermarket. Panko se numeşte pesmetul japonez din pâine condimentat cu cimbru, busuioc şi chili.
Ingrediente: 5 linguri de făină, sare şi piper, două ouă, 5 linguri de pesmet Panko, două linguri de cocos ras, 16 creveţi curăţaţi de cochilii, ulei pentru prăjit, sos Thai chili (dulce-iute).
Preparare: Omogenizaţi într-o farfurie făina cu sare şi piper. Bateţi ouăle într-un bol. Amestecaţi pesmetul cu cocos în alt vas. Treceţi creveţii prin făină, ou bătut, apoi prin amestecul de pesmet cu cocos şi prăjiţi-i două minute în ulei la 180 grade C. Serviţi-i cu sos dulce-iute.

Supă-cremă din porumb dulce
Se crede că porumbul a fost cultivat de popoarele indigene, începând cu 7.000 de ani în urmă, fiind principala lor sursă de hrană. Se prepara sub formă de terci, un fel de pâine de porumb, copt sau fiert pe ştiulete sau chiar ca floricele. Tot porumbul a asigurat şi supravieţuirea exploratorilor şi a primilor colonişti care au adoptat modul de consum de la popoarele native.
Ingrediente: 6 căni de boabe proaspete sau congelate (păstraţi o cană pentru ornament), 50 g unt, sare, piper, două cepe tocate, un căţel de usturoi tocat, două tulpini de ţelină tocate, un morcov tocat, cimbru proaspăt, un litru de supă, 200 ml frişcă lichidă, tarhon, felii de ardei roşu pentru ornat, sos Tabasco.
Preparare: Înăbuşiţi într-un vas boabele de porumb în unt circa 5 minute, adăugând sare şi piper. Într-o oală înăbuşiţi ceapa în unt, adăugaţi usturoiul, ţelina şi morcovul, apoi porumbul, cimbrul şi supa fierbinte. Fierbeţi 30 de minute. Cu ajutorul unui robot de bucătărie faceţi totul cremă, puneţi iar pe foc, adăugaţi frişca şi asezonaţi cu sare, piper şi sos Tabasco. Ornaţi fiecare porţie cu boabe, tarhon şi ardei roşu. Serviţi fierbinte.

Somon cu crustă de portocale şi fistic gătit pe scândură de cedru
Fiind pescuit tot timpul anului, somonul a fost o resursă permanentă pentru popoarele native din vestul Canadei, iar pădurile de cedru reprezentau pentru ei spaţiul vital. Aşa că faptul de a găti somonul proaspăt prins pe scândură de cedru a venit de la sine. Ei puneau pe scândură somonul filetat şi condimentat, cu pielea în jos, aşezau scândura pe jar şi acopereau cu frunze. Rezulta o porţie de somon copt şi uşor afumat.
Ingrediente: 250 g fistic mărunţit, 150 g pesmet, două linguri de ulei de măsline, o lingură de mărar tocat, două linguri de muştar iute, două linguri de coajă de portocală rasă, 60 ml suc de portocale, un kg file de somon cu piele, sare şi piper, două bucăţi de scândură de cedru ţinute în apă două ore.
Preparare: Se încălzeşte grillul (grătar cu capac) la temperatura medie. Amestacaţi fisticul cu pesmetul. Din ulei, mărar, muştar, coajă şi suc de portocale faceţi o pastă cu care ungeţi bucăţile de somon. Presăraţi peştele cu amestecul de fistic şi pesmet. Ştergeţi scândura, ungeţi-o cu ulei şi aşezaţi somonul cu pielea în jos. Puneţi scândura pe grill, lăsaţi capacul şi coaceţi 15 minute.

Jambon la Cabană cu zahăr
Datorită indigenilor s-a perpetuat tradiţia ca primăvara să se "dea cep" copacilor de arţar şi să se recolteze seva dulce din care se prepară siropul şi zahărul de arţar. Coloniştii îşi clădeau câte o cabană în pădurea de arţar unde preparau siropul dulce - Cabana cu zahăr. Când primeau musafiri ei găteau un jambon cu sos dulce.
Ingrediente: o cană de sirop de arţar, un păhărel de rom, o cană de arpagic, 1,5 kg jambon, 100 g zahăr de arţar, o linguriţă de muştar iute, o linguriţă de mirodenii măcinate (cuişoare, chimen, coriandru), o lingură de piper boabe, o lingură de unt, 100 ml de supă, o lingură de stafide, fructe ca garnitură.
Preparare: Încălziţi cuptorul la 175 grade C. Puneţi în cuptor un vas, suficient de mare pentru jambon, siropul de arţar, nişte apă, romul şi arpagicul. După un clocot adăugaţi jambonul, acoperiţi cu un capac şi coaceţi circa o oră. Între timp fierbeţi sosul din zahăr, muştar, mirodenii, unt şi supa într-un vas potrivit. Adăugaţi stafidele şi turnaţi sosul peste jambon. Continuaţi să coaceţi, fără capac, încă 30 de minute stropind cu sos din când în când. Jambonul se serveşte cu fructe (mere, curmale, caise) coapte în cuptor 15 minute.

Prăjitură crocantă cu afine
Afinele, care cresc în toată Canada, au constituit o sursă de hrană preferată pentru popoarele native, acestea folosindu-le şi în scopuri medicale. Poporul Inuit obişnuia să consume afinele păstrate în ulei de peşte. Cu o aromă excitantă, pline de antioxidanţi, fără multe calorii, afinele par a fi "sănătate curată".
Ingrediente: Stratul de bază: 800 g afine proaspete sau congelate, 50 g zahăr sau miere, sucul şi coaja rasă de la o jumătate de lămâie, două linguri de mentă tocată, două linguri de făină.
Crusta: 125 g zahăr brun, 125 g fulgi de ovăz, 125 g făină, 75 g unt, o lingură de scorţişoară măcinată.
Preparare: Încălziţi cuptorul la 190 grade C. Amestecaţi ingredientele pentru stratul de bază şi turnaţi-le într-un vas pentru copt uns cu unt. Amestecaţi ingredientele pentru crustă şi întindeţi-le peste stratul de bază. Coaceţi 30 de minute. Serviţi la temperatura camerei cu îngheţată sau frişcă.