Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
GASTRONOMIE
O pictorita romanca care a trait mai mult de 35 de ani la Paris a facut un raid prin cateva restaurante bucurestene si apoi si-a asternut gandurile pe hartie. Sanda Nitescu a observat diferentele si asemanarile dintre localurile romanesti si cele de peste hotare. A scris despre cum se vede Romania prin restaurantele din capitala ei.
IRINA COBUZ
Citește pe Antena3.ro
La Paris restaurantele nu sunt pline de gardieni
Am observat ca e un femonen nou: deschiderea a tot mai multe restaurante. Este un fenomen fluctuant, unele apar, altele dispar, unele devin mai proaste, altele mai bune. Se simte ca oamenii nu au experienta. Totul trebuie facut cu placere si dragoste, pentru ca daca o faci doar pentru bani nu iese treaba.
Exista o mare dorinta de a oferi romanilor ceva special, dar in acelasi timp si o anume neindemanare. Unele mi s-au parut foarte bune. Cele care nu mi-au placut deloc nu le-am trecut in carte. Un lucru care m-a surprins, la restaurantele mai sic, sunt gardienii de afara. Parca e intrarea unei institutii. In Paris nu am vazut asa ceva.
Cele in care am simtit ca persista vechea mentalitate. In multe lipseste o anumita naturalete. Se simte rigiditatea neofitului, a celui care crede ca e politicos sa-ti ridici degetul mic cand servesti un pahar de vin, iar personalul te priveste cu o oarecare suspiciune. In restaurant trebuie sa simti o emotie. Am mers la un restaurant italian perfect, dar n-avea suflet. Nu toate gesturile trebuie sa fie controlate si sa respecte o schema. La cotul strazii pe care locuiesc in Paris este un restaurant italian unde ma simt ca in familie. Nu toate restaurantele trebuie sa fie asa, dar e un exemplu. Altii se ocupa mai ales de decorat. Unul dintre restaurante avea o decorare spectaculoasa, dar mancarea nu mi-a placut deloc.
Trebuie satisfacut nu numai gustul, dar si auzul si vazul
Cum vi s-a parut oferta din meniuri? Am fost la un restaurant luxos, care incearca sa reinvie epoca din timpul crailor de Curtea Veche. Tot localul e plin de mobila autentica. Meniul e scris intr-o romana arhaica. Foarte frumos, dar cand am cerut ce vreau sa mananc, nu aveau nimic din ce imi doream.
Sunt foarte putini romani in restaurantele bune, pentru ca sunt foarte scumpe. Poti intalni tot felul de oameni. Depinde de restaurant, insa poti sa-i distingi foarte bine pe "bisnitari", cei care au facut bani si li se pare ca totul e permis. Romanul nu se mai imbraca la costum si cravata cand vine la restaurant; fenomenul se datoreaza tinerilor. Nu pot sa spun ca m-a socat felul de a se imbraca al romanilor. Felul de a se imbraca al chelnerilor este un alt element de care trebuie sa se tina cont pentru ca, asa cum spunea Brillat-Savarin in "Fiziologia gustului", "o masa trebuie sa fie un spectacol total". Trebuie satisfacut nu numai gustul, dar si auzul si vazul. In unele restaurante auzi o muzica aproape de stilul sau, in altele din contra. Am fost la un restaurant dacic cu maciuci, piei de animale si capete de mistreti in care se asculta muzica rock. Romanul trebuie sa invete sa manance, iar patronii de restaurante nu doar sa faca o afacere, ci sa dea suflet locului. Am incercat sa subliniez personalitatea fiecarui loc. Fiecare restaurant e ca un portret.
Bucataria romaneasca are afinitati cu bucataria balcanica
Este prematur sa acorzi note sau stele restaurantelor din Bucuresti. Nu au inca o pozitie sigura, de la o zi la alta se pot schimba. La Paris, ghidurile sunt o institutie, de exemplu Michelin sau Gault&Millan, se utilizeaza pentru clasificarea restaurantelor de ani de zile. E foarte greu sa obtii o stea. In Paris sunt doar vreo 10. Nu stiu daca ar capata vreun restaurant bucurestean o stea, dar sunt cateva care s-ar situa la un nivel bun.
Bucataria romaneasca are afinitati cu bucataria balcanica. La prima vedere te intrebi ce deosebeste mancarea romaneasca de cea greceasca sau bulgareasca, insa nu au acelasi gust, nu se prepara la fel. De exemplu, musacaua noastra se face cu carne de vita, iar cea greceasca cu carne de miel. Pentru mine nu e aceeasi musaca.
Am cunoscut multi asemenea oameni, precum Jean Louis Flandrin, cel mai mare istoric al gastronomiei din Franta, caruia i-am facut sarmale si i-au placut foarte mult. Cand e vorba de mancare trebuie sa fii dispus nu doar sa judeci. Sunt insa si specialisti foarte pretentiosi care stramba din nas la bucataria romaneasca, mai ales la vinurile noastre. E nedrept, pentru ca am descoperit multe vinuri romanesti foarte bune.
CV - Sanda Nitescu
Sanda Nitescu s-a nascut in 1937 la Bucuresti si locuieste in Paris, unde a cerut azil in 1966. A lucrat mai mult de 20 de ani in compania japoneza Dentsu. A primit ordinul Cavaler al artelor si al Literelor pentru serviciile aduse muzeelor nationale franceze. Membra a Asociatiei Presei Gastronomice si Turistice din Franta, a publicat doua carti: "Un fir de marar si cerul albastru", in care se regasesc mirosurile si gusturile din bucataria mamei, si "Caf...", un ghid al cafenelelor pariziene. Prima carte a scris-o pentru a face cunoscuta bucataria si traditiile romanesti, convinsa ca gastronomia este importanta pentru definirea identitatii unei tari. De curand a publicat la Editura Humanitas cartea "Steak de ton rosu sau fasole batuta? - Ghid insolit cu 33 de restaurante bucurestene".
