O prajitura pentru domnite

Prajitura pe care o gasim astazi in cofetarii sub diferite forme si compozitii poarta in ea o istorie veche de 100 de ani si un nume ce tine de povesti cu duci si ducese.

Se spune ca acum un veac, in Italia, ducele de Essenza avea o fiica pe nume Isabela. Aceasta, de la un timp, cazuse intr-o stare de apatie si nu mai voia sa auda de nimic. Pentru ca ducesa iubea dulciurile, tatal ei a dat sfara in tara sa se gaseasca un bucatar care poate prepara un desert atat de bun incat sa o inveseleasca pe Isabela. Celui care va reusi i s-au promis cele mai inalte onoruri de la curte si titlul de maestru bucatar al ducelui. Bucatarii din toata Italia si-au pus maiestria la incercare pentru a prepara o prajitura originala pentru ducesa lor. S-au prezentat la curte, fiecare cu opera sa. Dupa ce degustase o multime de prajituri, ducesei i s-a adus un desert care arata deosebit. Avea doua straturi de biscuiti Savoiardi, iar intre ele o crema fina din oua, zahar si branza Mascarpone. Biscuitii erau inmuiati in cafea, astfel ca prajitura avea si un gust si un aspect aparte de tot ceea ce vazuse si gustase ducesa pana atunci. Dupa ce a terminat de mancat, ducesa a intrebat mirata: "Ce prajitura este aceasta?". Emotionat, maestrul a raspuns: "TIRAMI-SU (ridica-ma in sus), pentru ca v-a ridicat de pe suflet valul de tristete!".

PREZENT. Giorgio Martone, bucatar-sef la Il Boccaccio, spune ca reteta originala contine aproximativ 1.000 de calorii - jumatate din necesarul zilnic. De aceea, Martone o recomanda o data pe saptamana. Gustul ei nu foarte dulce permite ca prajitura sa inlocuiasca masa de pranz. Pentru iubitorii acestui desert, bucatarii au creat o varianta "light", care nu contine ou, iar branza Mascarpone a fost inlocuita cu urda de vaci.