Oaspete la masa ingerilor

Cu Radu Anton Roman am inteles de ce ne place sa mancam

Antropologie gastronomica. As defini cu sintagma asta ceea ce a facut Radu Anton Roman pentru lumea romaneasca in ultimul deceniu. O munca fabuloasa, complexa, o abordare cu totul noua, care are in centru omul si simturile sale, reactiile lui homo sapiens dinaintea unui blid cu mancare. Nu doar gustul participa la aceasta cunoastere sui generis, ci si mirosul, vazul, auzul, simtul tactil. Ne-a oferit un soi nou de umanism, care dezleaga toate formele de cunoastere ancestrale si le readuce in prim-plan, intr-un vartej de traditii si cutume, de legende si de retete si taine culinare. Invatandu-ne sa intelegem ce ne place si de ce ne place un fel de mancare, Radu ne-a invatat, de fapt, sa ne cunoastem pe noi si sa ne intoarcem cu fata la semeni. Sa reiteram ospitalitatea romaneasca, o caracteristica esentiala a neamului.

Intamplator sau nu, l-am cunoscut pe Radu Anton Roman… la masa. Radu, starostele bucatelor, savura cu ochii toate felurile de mancare. Era inutil sa-l imbii sa manance… Emana acea bucurie a gurmandului care impartaseste cu toata fiinta lui sublimul gust al unor mancaruri preparate pentru regi. Dupa numai un an, l-am vazut cu totii, expansiv, cuceritor, convingator pana la zei, "pe sticla"… Incepuse proiectul "Bucataria lui Radu". Redescoperirea Romaniei, cu lingura si furculita… Dupa ce mai ’nainte, cu volumul sau de "Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti", Radu Anton Roman ne aratase deja intentiile lui de a scoate de la naftalina arta culinara autohtona, caci "o cultura se intrevede, fie ca e nascuta in bordeiele sarace ale Baraganului, fie prin stanile Marginimii si Maramuresului, fie in casele de stuf ale Deltei Dunarii", "o parte a culturii noastre de mamaligari, mitici si protoistorici".

In inima naturii, cu echipa care realiza "Bucataria lui Radu", un proiect unic de televiziune si gastronomie

Scriitorul (autor de versuri, romane, proza scurta, ba chiar si al unei piese de teatru); jurnalistul care ne-a desfatat cu reportajele sale prin anii ’70-’80, dar si cu cronici dramatice si, mai incoace, cu cronici gastronomice; pescarul impatimit, vanatorul si… ecologul care i-a fost tovaras lui Cousteau prin cotloanele Deltei; causeur-ul si curiosul cercetator prin ceaunele si cratitele patriei, gurmandul si, in fine, omul constient de carisma sa - Radu Anton Roman a strans intr-o zi toate ingredientele personalitatii sale si a inchipuit o reteta unica in televiziunea autohtona si de aiurea. O emisiune la care ne invita, duminica de duminica, sa-l insotim si sa incercam, impreuna cu el, gustul bucatelor romanesti. O data cu o portie uriasa de poveste!

E frustrant ca atunci cand apetitul pentru gastronomia romaneasca ne-a fost (re)deschis intr-un fel atat de inovativ si pitoresc - cald si generos, deopotriva - , adunandu-ne pe toti, din nou, la aceeasi masa, Dumnezeu sa intinda mana si sa-l ia dintre noi, comesenii lui la pranzul tainic al romanilor, asezandu-l la o alta masa, in Ceruri! Parca e un fel de graba in toate, iar vinul pus in pahare pentru ziua nasterii lui iata-ne varsandu-l in tarana, spre amintirea-i!

Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace!

"Si fie ca, pe langa obiectele din Muzeul Taranului Roman, pe langa casele din Muzeul Satului (si ai sai pui din toata tara) sa pastram si acest patrimoniu romanesc - bucataria veche - aparent derizoriu, considerat in mod grabit, total influentat sau primitiv, dar fiind in fapt un fragment de istorie, la fel de subtil ca si arhitectura unei manastiri." Radu Anton Roman "Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti", Editura Paideea, Bucuresti, 1998