Orasul de Aur - Praga, cristal de Bohemia

I se spune "Orasul de Aur" sau "Inima Europei". "Stapana a intregii Bohemii", "Praga celor 100 de turnuri" e un basm prin care se poate astazi calatori cu piciorul.

I se spune "Orasul de Aur" sau "Inima Europei". "Stapana a intregii Bohemii", "Praga celor 100 de turnuri" e un basm prin care se poate astazi calatori cu piciorul. Vii aici cu gand sa vizitezi unul dintre cele mai frumoase orase ale fostului Imperiu Austro-Ungar si te trezesti coborat intr-o poveste cu poduri de piatra intinse peste ape, cu turnuri inalte si cu strazi si castele de pe alt taram.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci cand ajungi la Praga este sa urci in Turnul Pulberariei, o constructie veche, folosit in indepartata istorie pentru depozitarea pulberii si a ghiulelelor pentru tunuri. Dar astazi, de sus, din varful lui, se poate vedea cea mai incantatoare priveliste a Pragai, inima ei "de aur", cu acoperisurile dantelate ale cladirilor, cu arhitectura minunata...

MINUNILE ORASULUI. Odata ajuns in Piata Staromestske, in Piata Orasului Vechi, ai sentimentul ca taramul papusilor a fost invadat de oameni. Din toate vitrinele te intampina minunatele Matrioska si o multime de marionete care se misca, danseaza, canta sau stau si asteapta cuminti intr-un colt. Din mijlocul pietei, statuia lui Jan Hus priveste sobra la spectacolul din jur. Suntem in cea mai frumoasa piata din Praga. O multime de terase colorate la care se poate gusta celebra bere ceheasca, oameni mancand cu pofta carnatii deliciosi care te imbie la tot pasul, birjari care isi asteapta clientii, cristale de Bohemia pentru toate buzunarele, migdale prajite, caramelizate, dulci si aromate, cum numai la Praga se fac, si deasupra, inaltandu-se impunatoare, turlele gotice ale Catedralei Fecioara Maria din Tyn.

Ceasul Apostolilor, una dintre atractiile Orasului de Aur

In partea cealalta a pietei se afla Orologiul, numit si Ceasul Apostolilor, care face parte din constructia Primariei Vechi. Si te strabate, cutremurator, gandul ca, de sute de ani, orologiul a marcat clipa de clipa toate marile si micile istorii ale lumii. In centrul lui se afla o sfera ce reprezinta Pamantul in mijlocul Universului, dupa vechea credinta a astronomiei medievale. La ora fixa, ferestrele se deschid si apar apostolii, apoi un schelet care reprezinta moartea, avand in mana un clopotel si o clepsidra, iar la sfarsitul micului spectacol, care "se joaca" de aproape 600 de ani, un cocos canta si bate din aripi. Mica sceneta a papuselelor Orologiului spune in alta cheie aceeasi poveste a Eclesiastului. "Zadarnicia zadarniciilor, totul este zadarnicie..." Nisipul din clepsidra se scurge incet, iar noi ne urmam drumul coborand spre Vltava cu gandul la simfonia lui Smetana, care a facut cunoscute apele acestui rau in lumea intreaga.

O simfonie este si privelistea pe care o descoperim odata ajunsi la apele Vltavei peste care se intinde batranul pod al lui Carol, cel mai vechi pod de piatra din Europa, considerat unul dintre cele mai frumoase monumente arhitecturale in stil gotic, ale Bohemiei, si care pana in secolul al XIX-lea a fost singura legatura intre cele doua zone ale Pragai, Orasul Vechi si Cartierul Mic. Strajuit de o parte si de alta de statui de sfinti, reprezentand ele insele opere de arta ale unora dintre cei mai mari artisti ai epocii baroce, ai sentimentul ca te afli intr-o biserica, inaltata deasupra apei ca o punte a credintei intre pamant si cer. Iar cea mai cunoscuta dintre ele este statuia Sf. Nepomuk, martirizat prin decizia Regelui Wenceslas IV, care a hotarat sa-l arunce in apele raului, pentru ca n-a vrut sa divulge secretul spovedaniei, incredintat lui de Regina Sophie. Astazi, podul este o adevarata priveliste, cu multimea care-l traverseaza zilnic, cu muzicantii ambulanti si pictorii amatori, cu o lume intreaga pe care o ghicesti inchisa tainic, ca un secret vrajit sa ramana vesnic intre cele doua maluri ale Vltavei...

CETATEA VECHE. Dincolo de pod incepe un alt taram. Suntem in vechiul Hradcany, partea rezidentiala a orasului, unde se afla castelul regal, Manastirea Loreta care adaposteste uriasul diamant "Soarele Praghez", al doilea ca marime din lume, si Palatul Belvedere. Intram in castel printr-o uriasa poarta de fier si-i strabatem impunatoarele curti interioare. Trecem pe langa Catedrala Sf. Vitus, considerata cea mai valoroasa opera arhitecturala ecleziala a Cehiei.

Depasim zona catedralei si ajungem pe straduta alchimistilor, numita "Ulita de Aur". Nu seamana cu nimic din ceea ce am vazut pana acum. Ai impresia ca te afli in tara piticilor lui Gulliver, casute mici si colorate din care parca te astepti sa iasa in orice clipa un alchimist batran cautand secretul elixirului vietii vesnice sau al pietrei filosofale. De fapt, aici au locuit in timpul lui Rudolf al II-lea alchimistii care voiau sa scoata aur din piatra seaca. Si locul pastreaza si azi ceva din magia lor. Istoria sau, mai bine zis, povestea lui pare sa se scrie singura sub ochii nostri, ascunzand legende pline de secrete cumplite. Si imi trece prin minte ca aici, pe "Ulita de Aur", care ar putea fi la fel de bine numita si "Ulita Fermecata", s-a nascut vraja care a transformat Praga intr-un oras "de aur"...

AROME PRAGHEZE. Cand te intorci iarasi in Piata Orasului Vechi, facand un scurt popas si pe la Muzeul Jucariilor, terasele pe langa care mai adineauri ai trecut indiferent devin acum la fel de interesante precum comorile ascunse din Castelul praghez. Si incerci sa te intorci cu gandul spre vremea cand se inventau delicioasele feluri de mancare traditionale, atat de dulci si la propriu, si la figurat... Nu se poate sa pleci din Praga fara sa gusti celebra friptura de vaca cu frisca si sos de afine, servita impreuna cu la fel de celebrele knedlik, un fel de galuste de faina sau de cartofi, si nu numai, fierte in abur, care aici insotesc aproape orice fel de mancare. Nu se poate sa pleci fara sa gusti din "dulcea" varza à la Bohemia, cu aceleasi galuste alaturi, sau delicioasa supa de usturoi cu crutoane. Apoi, o halba cu bere neagra imperiala si la desert un aromat strudel cu fructe, servit cu multa frisca si vanilie, caci strudelul se simte la fel de bine la el acasa la Praga, ca si la Viena. Pe urma te inarmezi cu o provizie serioasa de dulciuri pragheze, ca sa nu simti prea tare gustul amar al despartirii de unul dintre cele mai frumoase orase ale Europei si de una dintre cele mai frumoase povesti pe care le-ai "rasfoit" vreodata la pas si te duci luand cu tine, pe langa "o mie si una" de imagini si de gusturi, un delicios sentiment de "A fost odata ca niciodata..."

"Seara m-am plimbat ducand cu mine gandurile de azi-dimineata prin parcul Chotek, cel mai frumos loc din Praga, cu pasari care canta, strajuit de castel (n.r. - Belvedere) si de copacii purtandu-si in amurg insemnele anilor trecuti..." - Franz Kafka, scriitor

DESTIN KAFKIAN

Una dintre cele mai cunoscute personalitati ale Pragai, scriitorul Franz Kafka, a impartasit si el soarta marilor scriitori, ramanand aproape necunoscut in timpul vietii, desi a publicat cateva opere, printre care si "Un medic de tara", carte scrisa in timpul celor cateva luni in care a locuit in casuta cu nr. 22 de pe "Ulita de aur". Nascut la Praga, pe atunci capitala Regatului Bohemiei, care facea parte din imperiul Austro-Ungar, intr-o familie de evrei, Kafka avea sa scrie in limba germana, care era cea oficiala. A exercitat o influenta extraordinara asupra literaturii contemporane, prin viziunea angoasanta asupra lumii, printre cele mai importante opere ale sale numarandu-se "Procesul", "Castelul" sau nuvelele "Metamorfoza" si "Colonia penitenciara".