Pauza de cafea

Moliere spunea ca "toti oamenii se aseamana prin cuvinte, numai faptele ii deosebesc". Mai mult ca niciodata mi-am dat seama de intelepciunea acestor vorbe cand, in tramvai fiind, am cedat locul unei batrane impovarate de ani si de bagaje. I-am cedat locul nu pentru ca m-ar fi mustrat ea ca pe un tanar nepoliticos, asa cum se mai intampla uneori. Dar am simtit ca acea femeie avea nevoie de un loc sa se aseze mai mult decat aveam eu. Mi-a multumit cu o privire induiosatoare si a scos din buzunarul ei o portocala, pe care mi-a intins-o, rugandu-ma insistent sa o primesc. "Macar atat. Sa o mananci si sa simti multumirea mea sincera." "Generozitatea nu inseamna a da mult, ci a da atunci cand trebuie", gandea un anonim. Dovada de generozitate putem da pana si in banalul tramvai, acel spatiu care nu face diferente si care ne primeste laolalta si pe cei saraci, si pe cei mai indestulati, si pe cei cu bun-simt, dar si pe cei fara. Tot acolo, cei din preajma noastra au trait alaturi de noi mirajul unui moment de omenie creat de o portocala si au inteles poate ca "de bun-simt toata lumea are nevoie" (B. Franklin).