Pauza de cafea

Rasfoind zilele trecute doua carti de bucate de secol al XIX-lea am avut o revelatie. Bucataria romaneasca, uneori considerata prea rudimentara si saraca in artificii estetice ca sa poata fi asezata la acelasi nivel cu cea frantuzeasca, nu este nici pe departe asa cum pare la prima vedere.

Rasfoind zilele trecute doua carti de bucate de secol al XIX-lea am avut o revelatie. Bucataria romaneasca, uneori considerata prea rudimentara si saraca in artificii estetice ca sa poata fi asezata la acelasi nivel cu cea frantuzeasca, nu este nici pe departe asa cum pare la prima vedere. Sub invelisul unui limbaj arhaic si greoi se ascund retete interesante, variate si mai ales complete. Si nu e putin lucru daca ne gandim ca cele mai multe carti de bucate din acea vreme erau adresate publicului larg, in special tinerelor gospodine care faceau primii pasi in aceasta adevarata arta a gatitului. Ce spuneti despre carne fripta in must, limba de vitel sau de vaca umpluta cu ciuperci si sos de smantana, becatine cu trufe, sitari umpluti, friptura de dropie, anghinare cu sos alb sau peltea de chitra? Nu-i asa ca v-ati dori sa fiti invitat la o cina intr-una din casele boieresti de altadata si sa savurati, chiar si numai o singura data in viata, preparate mai putin obisnuite cu ingrediente cu parfum de legenda? Daca da, cateva ore petrecute la biblioteca, printre carti vechi de bucate poate fi primul pas. Restul vine de la sine atat timp cat exista curiozitate.