Pe cărarea smerită a Postului...

Se lasă sec de Dulcele toamnei! Sec de "fruptul” vieţii şi-al zilelor îndestulate, rotite săptămâni şi luni în vârtejul nunţilor şi-al nuntirilor. Se lasă sec de timpul pentru veselie şi se intră, sub cupola cea de frunză veştedă a miezului lui noiembrie, pe cărarea smerită a Postului.

Era ultima dintre zilele "dulci” de dinainte de Post şi-n satul lor dintre dealuri, cu râul ce se avânta năvalnic pe patul de pietre şi bolovani rotunzi, cuplul de tineri însurăţei petrecea până la poartă nuntaşii... Fusese ultima dintre nunţile anului, o zi cu soare cu dinţi, o noapte cu brumă şi-o dimineaţă învelită în ceaţă. Făcuseră nuntă nici mare, nici mică, atât cât să-ncapă lumea în casa lor şi-n casele cele din stânga şi din dreapta, ale megieşilor. Fusese cel mai bogat "lăsat de sec” din viaţa lor; şi cel mai neobişnuit... Alte mirese de-un leat cu ea, o ştia bine, îşi începuseră viaţa de femei măritate sub semnul unui belşug culinar. Ea va începe altfel, păşind smerit, pe cărarea Postului.

În casa care avea să-i fie, pentru o vreme – mai lungă ori mai scurtă, depindea şi de cum se vor descurca să-şi facă, într-o zi, un cămin numai al lor – femeia aceasta tânără îşi aşeza, în dulap, rochia de nuntă... (zărise câţiva stropi de noroi pe poale... ce să-i faci, ploaia se oţărâse peste sat, la ceas de noapte) şi voalul cu florile de lămâiţă. Din odaia de-alături, mama soacră o chema, cu vocea numai pe jumătate (ar fi lăsat-o să se odihnească... dar era luni, se intra în post şi trebuiau împlinite câteva lucruri). 

"Haide, fată, că trebuie să pregătim vasele de Spolocanie”... Ştia şi ea că ăsta-i obiceiul (doar de-atâtea ori şi maică-sa o chemase într-ajutor). Trebuiau strânse toate oalele, spălate, frecate cu cenuşă şi urcate-n pod. Iar acum parcă erau mai multe decât în oricare alt an!  "Parcă s-a gătit pentru o nuntă!”, îşi zise în gând şi pufni în râs, când văzu grămada de vase pentru spălat. Îşi luă seama – oare-o văzuse cineva că se amuză? Îşi suflecă mânecile, trase cazanul cu apă caldă de pe marginea sobei şi vărsă din el în ligheanul uriaş (în care mai ieri frământaseră aluatul pentru cozonacul nunţii). Umezi cârpa, luă o mână de cenuşă şi-o presără pe pereţii celei dintâi oale. Şi se-apucă să cureţe urmele de mâncare. Trecu mai bine de un ceas până termină totul de spălat. Tingirile, oalele, castroanele, tuciul cel mare, toate străluceau în soarele care se cocoţase pe deal. "Ei, şi-acum, să le urcăm în pod”, îi zise soacră-sa, mulţumită, vezi bine, de munca nurorii. "Şi ai grijă să le-aşezi cu gura-n jos, să nu fie ispitite nici măcar gâzele să mănânce din ele şi să-ncalce regulile postului!”. Ei, na! Auzi la ea! Gâzele să-ncalce postul! Şi-apoi, ce-ar mânca din oalele alea curate ca lacrima!? Dar nu-ntrebă, ci aşeză, după sfat, oalele cu gura în jos.

Când coborî, soacra o mai aştepta cu o muncă. Nici prea grea, nici prea uşoară. "Maică, hai să adunăm toate bucatele rămase de la masă şi să le dăm la păsările cerului. Şi când le-om da, să  strigi aşa: «Eu vă dau hrană de la masa mea, ca să fiţi îndestulate, şi de la holdele mele să fiţi oprite!»; că doar nu vrem să ne mânce graurii bucatele la anul! Şi-apoi, e păcat şi să arunci mâncarea...” Femeia cea tânără intră în grădină şi chemă păsările. Râse iar, la gândul că le va îndestula cu bucatele nunţii: "Uite, măi, de unde aveau să-mi vină nuntaşi!”. Dinspre vie, venea şi bărbatu-său, cu un ciorchine de struguri în mână. "S-au cam stafidit. L-am găsit uitat în vie... Vrei să guşti?”. Boabele erau deshidratate, dar dulci. Îl privi şi iar râse. "Mai bine merg să fac ceva de mâncare. De post!” Şi alergă în camera bună, unde-n lada de zestre se afla un obiect de nepreţuit: caietul în care scrisese reţetele dictate de maică-sa.

Reţete:
Borş de iarnă
● Ingrediente: 3-4 cepe, 2-3 morcovi, o ţelină (rădăcină şi frunze), pătrunjel (rădăcină şi frunze), o fleie de dovleac plăcintar, o legătură de leuştean, două linguri de orez, două căni de borş de putină (ori mai puţin, după cât e de acru), sare, piper, 3 linguri de ulei.
● Preparare: Zarzavatul (morcovii, ţelina, rădăcina de pătrunjel, dovleacul) se curăţă şi se trece prin răzătoarea mare. Ceapa se toacă mărunt. Se pun la toate legumele la înmuiat, în ulei fierbinte, cu puţină apă. Se adaugă orezul şi se adaugă apă suficientă pentru o ciorbă nici deasă, nici rară. Se lasă să fiarbă la foc mic. Separat, se fierbe borşul, care se adaugă în oală numai când orezul este bine fiert. Se dă gust cu sare şi piper, se adaugă verdeaţă tocată mărunt. (Se poate pregăti şi cu tăiţei de casă sau cu turnăţei).

Drob de ghebe
● Ingrediente: 2 kg de ghebe, două cepe, o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar, ulei, sare, piper, pesmet; facultativ: două ouă.
● Preparare: Ghebele, curăţate şi spălate (se pot folosi şi ghebe puse la păstrat la sare, dar trebuie lăsate la desărat câteva ore, în apă rece, care se schimbă mereu) se fierb în apă cu sare (sau în apă simplă, în cazul ghebelor păstrate la sare, de care aminteam mai devreme). După 15 minute, se scurg şi se dau prin maşina de tocat. Ceapa se taie foarte mărunt, se căleşte în ulei, se amestecă apoi cu ghebele, cu verdeaţa tocată şi cu condimentele. (Dacă nu-i post, pui şi două gălbenuşuri frecate cu sare şi două albuşuri bătute spumă). Se toarnă totul într-un vas de lut pentru cuptor (uns cu ulei şi tapetat cu pesmet). Se coace la cuptor, la foc potrivit, timp de aproximativ o oră. Se taie felii şi se serveşte cu vin alb, sec.

Prăjitură de post cu gem
● Ingrediente: 4 linguri de gem, trei sferturi de cană de zahăr, o lingură de cacao, o cană de apă, o jumătate de cană de ulei, o linguriţă de amoniac alimentar (sau o jumătate de linguriţă de bicarbonat), 400 g făină, arome (coajă de lămâie şi de portocală, esenţă de rom).
● Preparare: Se amestecă toate ingredientele, se omogenizează, apoi se întinde o foaie mai gorasă care se pune în tavă. Se coace la foc foarte mic, timp de o oră. Se verifică dacă este gata cu un beţişor sau un pai. Dacă iese uscat, înseamnă că s-a copt bine. Se scoate, se taie în pătrate sau romburi, se lasă să se răcească.