Periplu intre doua tari

"Bunicul din partea mamei a venit in Romania in 1877, calare pe un catar, in timpul Razboiului de Independenta. A venit atunci impreuna cu mai multi greci, cum veneau intotdeauna". Asa isi incepe povestea familiei ei doamna Andronichis Stancescu. Ii place sa intre in pielea povestitorului, dar un usor tremur al obrazului ne dezvaluie cat este de emotionata. De fapt, nu este chiar atat de usor pentru ea sa ne dezvaluie vechi amintiri care-i starnesc si acum nostalgia. Este mandra de apartenenta la acest nobil neam al grecilor, caci cu mare emotie si mandrie ne-a precizat inca de la inceput ca este nascuta Giovanidis, fiind fiica lui Pericle si a frumoasei grecoaice Penea.

STRAMOSII. Se trageau din regiunea Epir, situata in vestul Greciei, tinut binecuvantat de natura, caci are in stanga apele Marii Ionice, iar in dreapta crestele golase ale Muntilor Pind. Cam asa sunt si oamenii de pe acele meleaguri: nelinistiti ca valurile marii, dar aspri si neinfricati precum muntii ce se vad in zare. Sunt oameni care au invatat sa iasa mai puternici din incercarile vietii. Asa ne explicam curajul lor de a se rupe de meleagurile elene si de a strabate sute de kilometri, raspandindu-se in lumea larga, urmarind un singur scop: implinirea lor ca oameni.

Dupa un drum istovitor, urmand zile intregi cararile muntilor, traversand campii si ape, ei ajungeau in cele din urma si pe meleagurile noastre. Se stabileau in marile orase si faceau ce stiau ei mai bine. Cei mai multi isi deschideau restaurante, cofetarii sau bacanii. Si aveau succes, pentru ca bucataria greceasca are preparate pe gusturile tuturor.

NEGUSTORI DE BUCURESTI. "Nea Pericle, vreau si eu de o para bomboane!" Zambeste de rugamintea pe care copiii o adresau bunicului ei, in pravalia lui, de pe strada Academiei din Bucuresti. Era renumita, la inceput de secol XX, pentru bomboanele pregatite dupa o reteta greceasca. Aflam chiar ca pana si sotii de ministri obisnuiau sa cumpere de aici bomboane. Bunicul a fost cel dintai care a ajuns in Romania, fara a fi fost insotit de la inceput de familie. "Tata a venit in tara (in Romania) in 1911, la 14 ani, la bunicul, si a inceput comertul. Era mai bine sa munceasca in Romania, dovada ca la 14 ani era ajutor de pravalie, pentru ca la 28 de ani era deja negustor." Pentru a-si alege o sotie, s-a intors in Grecia. A adus cu el darurile obisnuite: inel, bratara si cercei de aur. Dupa un an de zile, se nastea in Romania o fetita care a primit numele de Andronichis (ceea ce in limba greaca se poate traduce prin "victoria barbatului"). Soarta a facut insa ca ea sa urmeze primul an de scoala in Grecia, acolo unde s-a intors familia ei pentru o scurta perioada de timp, pentru a recladi din temelii casa batraneasca, transformand-o in cea mai trainica din sat. A invatat apoi la scoala greaca din Bucuresti, unde erau inscrisi in ciclul primar aproximativ 15-20 de copii, atat fete cat si baieti.

INTRE CELE DOUA RAZBOAIE. Cele mai frumoase amintiri sunt legate de perioada interbelica. "Comunitatea greaca de dinainte de razboi era foarte numeroasa si bine organizata. Exista chiar un club - «Orfeus» - , celebru in Bucuresti pentru balurile pe care le dadea". Renumite au fost balurile de la sfarsitul razboiului, din 1946, baluri mascate, cu mese imbelsugate. "Traditia greaca presupunea ca sarbatorile importante, precum Pastele sau Craciunul, sa fie sarbatorite in familie. Asa ca ani la randul, mergeam de la o familie la alta. Si eram mai mult de 30!" Prilej cu care se dansa pe muzica greceasca si se pregateau mancaruri traditionale.

ANII MATURITATII. Dupa 1947, o data cu schimbarea regimului, au plecat din tara aproape toti membrii familiei. "Eu eram logodita cu un roman si a trebuit sa raman. Dar cele mai multe rude au ajuns in Noua Zeelanda, unde au format o noua comunitate greaca. Acolo toti vorbesc romaneste, dar si greceste. Se gatesc mancaruri grecesti, dar si romanesti, de fapt sarmalele romanesti sunt in forma. Exista o biserica romaneasca, dar si una greaca, si sunt frecventate amandoua." Intr-un fel, acesti oameni au fost prinsi, de buna voie, intre doua civilizatii. Sunt atat romani, caci s-au nascut in Romania, dar sunt si greci, pentru ca prin venele lor curge sangele elenilor.

INCA O MIGRATIE. Doamna Andronichis si-a vizitat familia din Noua Zeelanda in urma cu cinci ani. "Nostalgia pe care am avut-o ani la rand la gandul ca am fost odata cu totii, am retrait-o in Noua Zeelanda, timp de doua luni de zile. Toti cei de acolo duc atat dorul Romaniei, cat si al Greciei. Si-au instalat cablu ca sa prinda posturile de televiziune din Romania si Grecia. Sunt la curent cu tot ce se intampla in Romania. Si chiar stiu in fiecare zi cate grade sunt la Bucuresti."

BUCATARIA GRECEASCA. O intreb care este cea mai frumoasa amintire a ei, legata de gastronomie. Ma astept sa-mi vorbeasca despre ziua in care a invatat vreun fel de mancare. Prefera insa sa-mi relateze o intamplare comica din copilarie. Istorisirea are ca punct de plecare maiestria cu care stiau grecii sa faca placinte, fiind numiti din acest motiv de catre romani "placintari". Ei faceau placinte cu branza, cu spanac, cu praz, cu orez si sirop, sau cu carne. "Inainte de razboi era un fotbalist celebru din Grecia, numit Kumis. Tata obisnuia sa mearga la fotbal, pe terenul Rapidului, iar oamenii strigau: «Hai placintarule!» Mama, care era si ea in tribuna, s-a suparat si a zis: «Dar mai buna este placinta noastra decat mamaliga voastra!»"

COSTUMUL POPULAR

Din cufere vechi, pastrate cu bagare de seama, doamna Andronichis a scos la lumina un costum popular vechi de peste 150 de ani. In general, costumele populare difera in functie de zona. Acesta a fost tesut undeva in zona din Muntii Pindului. Mama ei, Penea, l-a purtat in 1925, atunci cand s-a casatorit. Bundita este mult mai veche si i-a apartinut bunicii. Genul acesta de costum, foarte vechi, nu se mai imbraca de mult timp in satele grecesti.

SPANAKOTIROPITA - PLACINTA CU BRANZA SI SPANAC

INGREDIENTE: un kg spanac, 300 g branza feta, 500 g foi de placinta, 300 g ceapa verde, o ceasca si jumatate cu ulei de masline, o ceasca si jumatate cu lapte, o legatura de marar, doua oua, sare, piper, nucsoara. PREPARARE: Spanacul se taie, se sareaza si se freaca bine. Se stoarce, se adauga ceapa si mararul tocate, branza rasa, laptele, ouale, piperul, nucsoara si jumatate din cantitatea de ulei. Se unge tava cu ulei, se intind jumatate din foi, se pune umplutura, apoi foile ramase unse cu ulei. Se da la cuptor, la foc potrivit.