Plăcinta cu "vechime"

Haideţi să facem un exerciţiu de memorie: căţi dintre noi işi mai amintesc de perioada copilăriei, dar mai ales de mirosul plăcintelor scoase din cuptor, pe care le savuram numai din priviri?

AROME DULCI IN BUCĂTĂRIE - Un desert cu istorie

Haideţi să facem un exerciţiu de memorie: căţi dintre noi işi mai amintesc de perioada copilăriei, dar mai ales de mirosul plăcintelor scoase din cuptor, pe care le savuram numai din priviri?

Plăcinte cu mere, cu brănză, cu varză. Atătea sortimente şi atătea gusturi care iţi trezesc simţurile. Ce bine era atunci cănd bunica ne pregătea căte o tavă plină cu asemenea bunătăţi! Timpul a trecut insă şi a venit clipa să le pregătim şi noi celor dragi din reţetele invăţate de acasă… o plăcintă savuroasă, potrivită pentru orice ocazie. Dar, inainte de asta, să trecem in meniu şi o filă din istoria acestui delicios desert.

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

ORIGINI. Cea mai veche plăcintă a fost preparată in Antichitate. Bucătarii faraonului incorporau nuci, miere şi fructe in aluatul de păine, ceea ce reprezenta o formă primitivă de patiserie. Istoricii sunt insă de părere că aluatul de plăcintă a fost inventat de greci. Pe atunci, aluatul era o pastă rezultată din amestecul de făină şi apă, avănd proprietatea de a "ambala" carnea. Primele plăcinte erau preparate din carne tocată, condimentată, invelită intr-o crustă de aluat, atăt pe părţile laterale, căt şi pe deasupra şi pe dedesubt. Aceste plăcinte erau servite de asemenea cu sosuri, asemenea tocanelor moderne.

Mai tărziu, aceste preparate au fost folosite şi pentru petrecerile bancherilor, avănd darul de a-i distra pe meseni. Una dintre cele mai extravagante plăcinte a fost oferită ducelui de Burgundia, in secolul al XV-lea, in cadrul unei festivităţi de mare amploare. In momentul in care plăcinta uriaşă a fost deschisă, din ea au inceput să cănte 28 de muzicieni, iar pe muzica lor şi-a făcut apariţia o tănără fecioară reprezentănd Biserica Catolică. Abia mult mai tărziu, in secolele XVII-XIX, plăcintele au devenit specialităţi cu-linare dulci, apreciate in special in bucătăria englezească.

TRADIŢIE. In ziua de azi, in China, in timpul Sărbătorii Lunii, plăcintele reprezintă preparatele tradiţionale care se servesc prietenilor şi rudelor. Pe suprafaţa plăcintelor sunt conturate desene care fac referire la mitologia chineză. Umpluturile pot fi făcute din zahăr, paste de curmale, soia, şuncă, fructe sau creme.

marilena.stanescu@jurnalul.ro

Â

Poale-n brău

Ingrediente: 500 g făină, 100 g untură, şase gălbenuşuri, 300 ml lapte, 160 g smăntănă, 250 g brănză de vaci, 60 g drojdie, 1/2 linguriţă cu sare, 150 g zahăr, o linguriţă coajă de lămăie, două pliculeţe cu zahăr vanilinat, 60 g griş fiert.

Preparare: Se dizolvă drojdia in laptele incălzit in prealabil. Se adaugă căteva linguri cu făină, se amestecă şi se lasă să crească. Se freacă gălbenuşurile spumă, cu zahăr şi sare. Se adaugă laptele cu drojdia şi făina, coaja de lămăie şi zahărul vanilinat şi se amestecă. Se frămăntă aluatul. După 20 de minute se mai adaugă puţin căte puţin untura călduţă. Pentru umplutură se dă brănza prin sită şi se amestecă cu două gălbenuşuri, grişul, smăntăna şi puţin zahăr. Se taie aluatul in pătrăţele. Se pune o lingură de umplutură in fiecare pătrăţel. Laturile pătratului se impachetează peste umplutură. Se coc la foc slab timp de zece minute, după care se dă la foc potrivit. Se servesc presărate cu zahăr vanilinat.