Plăcinta de varză a bunicii

Intr-o zi, in care suferiseram o infrangere cumplita intr-o lupta cu bulgari, toata gasca, adica eu si cinci verisori mai rasariti, ne-am intors spasiti si ne-am debarasat de armurile de zapada, sub atenta suprave­ghere a bunicii, care ne-a ordonat sa ne aliniem pe patul din bucatarie si sa ne invelim cu paturile calde. N-a trecut mult timp si bunica m-a trimis s-aduc covata cea mica din camara. Abia atunci am observat, pe dulap, saculetul cu faina si sita, si facaletul, si…

Aoleu!, imi zic in gand, face ceva bun! Am tasnit din pat ca arsa si am adus covata. Bunica, a luat un lighenas si a iesit imediat. Noi chicoteam punand de-o harmalaie. Nici nu ne-am dat seama cand a intrat infrigurata. A pus pe masa, in lighenas, un varzoi murat, care mirosea cat putea. Varul cel mic s-a strambat. 'La-s ca tie nu ti-oi da! Ca-ti pute!', i-a zis bunica de i-a taiat elanul la strambaturi.

Ne-am tras toti aproape sa vedem ce face. A scos patru cani de faina pe care a cernut-o de doua ori, timp in care noi trebuia sa ne tinem departe de puful alb, ca sa nu suflam in el, pentru ca prea era ispititor asa cum curgea repejor si se punea in morman cu mot, pufos, dar neted si… ah ce l-as mai fi turtit! Dupa asta, ne-a dat la fiecare cate un bob de drojdie de bere, 'de vitamina', pe urma, unul cat o nuca a pus intr-o cana cu putina apa calda si doua linguri de faina. Le-a batut bine cu furculita si a lasat cana pe cuptorul sobei. A inceput a curata varza. Scotea foile si le taia cotorasele pe care noi le rontaiam pe rand.

Doar intindea mana cu un cotoras, ca imediat era inhatat de cineva, chiar si de Mihaita, nazurosul. Bunica a impaturit frunzele si le-a stors bine in pumni, apoi le-a tocat cat mai subtirele. A scos untura dintr-o bucata, cam de o palma, de slanina afumata taiata bucatele, pe care a topit-o intr-o cratita, pe plita sobei. Noi… numai ochi! Cand bucatelele s-au rumenit si au slabit bine, le-a scos si le-a pus intr-o strachina. Noi, cu gandul la ele si cu gurile pline de pofte, asteptam.

In locul slaninei, in untura ramasa, bunica a pus un morman de ceapa, taiata ca fideaua, pe care a indesat-o ca sa-o caleasca si a mai pus un lemn pe foc. Usturoioasa ceapa, ofticata de focul ce-o dogorea, ne facea sa lacrimam si sa ne picure nasurile, dar curiozitatea noastra incepuse sa sporeasca. Ceapa s-a inmuiat, iar bunica a pus peste ea fidelutele de varza. Toata! A amestecat-o, a mai pus o cana cu apa si a bagat-o la cuptor. Pana sa intrebam ce si cum, bunica a prins a amesteca in mormanul pufos doua oua, un praf de sare, maiaua si patru linguri de untura. A framantat-o bine si a pus-o sub prosop ca sa sporeasca.

Din cuptor, cand bunica-l deschidea ca sa rasuceasca varza, strabateau mirosuri ne­bune care ne rascoleau foamea. Vazandu-ne bataindu-ne de nerabdare, bunica ne-a oferit de mancare: ciorba de rasol de porc, acrita cu zeama de varza si fasole lata (pusa de bunica la borcan) cu carne de porc (pastrata-n untura) si ceva castraveti murati. Nici vorba sa vrem! Cu varza cum ramanea? Si coca de sub prosop in ce se transforma? Aceste intrebari ne framantau mai mult decat orice in momentele alea.

Cand varza s-a calit cat trebuie si nu mai avea pic de zeama, bunica a pus-o la racit, apoi i-a pus piper si bucatele de slanina, dupa ce ne-a dat la fiecare cate una de gust. A intins o foaie de aluat, pe care a pus-o in tava pudrata cu faina, peste aluat a intins varza, a pus peste ea o alta foaie de aluat si a bagat tava la cuptor. Cam trei sferturi de ora a durat, si bunica a scos tava cu o minunata placinta aurie si aburinda. A pus-o pe tocator si a acoperit-o repede cu doua prosoape, ca sa 'nadu­seasca'. Am mai asteptat putin, si bunica a taiat placinta in doua si pe fiecare in bucatele. Jumatate era a noastra! Am hapait-o de nici nu s-a vazut, nu s-a pomenit.

Restul era pentru 'muncitorii' care veneau curand infrigurati si pentru care pregatise si o jumatate de tuica de prune, numai buna de fiert si de alungat raceala si grijile.

Bulz cu varza murata
Ingrediente: 4 cani de malai, o varza murata mare tocata fideluta, o bucata (200 g sau dupa dorinta) de slanina afumata sau bacon, 2 cepe mari taiate fideluta, piper sau fulgi de ardei iute (dupa gust), smantana, ardei iute murat.
Preparare: Pune la topit bucatile de slanina intr-o cratita, scoate-le dupa ce s-au rumenit si adauga ceapa in grasimea ramasa, pune-i un pic de apa fierbinte si las-o la inabusit. Cand devine sticloasa, adauga varza, amesteca bine si las-o la cuptor, amestecand din cand in cand. Cand s-a calit, adauga slaninuta prajita, piper si drege de sare, las-o la rece cat sa pui mana pe ea. Incinge cuptorul! Prepara o mamaliga bine fiarta si las-o in tuci (cratita) sa se raceasca putin, cat sa poti forma galuste mai maricele, pe care sa le umpli cu doua-trei linguri de varza, le rotunjesti si le inchizi bine, le ungi cu grasime (untura, ulei), le pui in folie de staniol pe care o strangi bine, apoi le asezi intr-o tava (sau pe gratarul cuptorului, dar fac mizerie). Lasi cam 30 de minute la foc potrivit. Scoti tava si lasi 10 minute, apoi scoti bulzi numai cat iti trebuie, ii desfaci cu grija si-i montezi pe farfurie alaturi de ardei iuti murati sau de fulgi de ardei, smantana si musai cu tuica fiarta.