Plaiul cascavelei

"Cine se scoala de dimineata departe ajunge!". Si am ajuns la Campina. Scopul era Valea Doftanei si oamenii ei. Ghid ad-hoc, campineanul Alin Ciupala, istoric de profesie, "o enciclopedie nepretuita", cum ni-l prezentase un cunoscator al ospetiei din Romania. Afland rosturile cautarilor noastre, a intocmit, cu minutiozitate, programul si drumurile ce le vom strabate in cele doua zile destinate scopului nostru.

PEISAJ MIRIFIC. Plecam din Campina spre comuna Valea Doftanei. Primul popas, dupa vreo 25 de kilometri, satul Traisteni. Una dintre cele mai vechi asezari de pe Valea Doftanei, atestata documentar in anul 1605. Localitatea, la 700 m altitudine, aflata intre apa Prahovei si apa Teleajenului, este inconjurata de Muntii Negrasul, Prislopul Mic si Fundurile. O lume de basm. Peisaj mirific. Tonurile de culoare verde si aramiu, puritatea aerului si comportamentul oamenilor intalniti faceau, ca la nici trei ore de la parasirea poluatei noastre Capitale, sa traim intr-o alta lume. Nu ne-am orientat dupa ghiduri. Intalnim un popas turistic. Intram. O scurta convorbire cu doua gospodine care ne-au intampinat, cu toate ca locul parea curat, nu ne-a indemnat sa ramanem.

Din vorba-n vorba, cu oameni intalniti pe ulita, ne-am oprit in fata unei pensiuni. O constructie moderna, cu o casa a scarii la vedere. Am intrat. Suntem poftiti la primul nivel.

O doamna, aveam sa aflam ca e contabila, a invitat-o pe maestrul bucatar sa ne prezinte preparatele specifice locului.

DARUIRE PROFESIONALA. Imbracata cu o jacheta alba, cu maneca scurta si cu parul prins la spate, bucatareasa, cu un ton placut, isi lauda bucatele. "Nici n-ati mancat asa bulz si asa pastrama cum se pregatesste pe la noi!", ne marturiseste Cristina Barliga. Am crezut-o pe cuvant, caci asa cum ne-a spus are "in spate" 18 ani de meserie! Ca sa nu ramanem cu impresia ca spune doar vorbe de lauda s-a "pus pe treaba". Bucataria: laborator. Totul era ordonat: ustensilele, materiile prime (branza de burduf, malaiul, pastrama, legumele si alte adaosuri, nespuse, fiind secret al meseriei). In timp ce prepara ne povestea cum "a debutat": "Ma gandesc cate emotii am avut cand am dat examenul de bucatar, la Sinaia. Acolo am terminat scoala profesionala. Probele de lucru erau: o ciorba de fasole verde, Chateaubriand, papanasi cu smantana si dulceata. La vremea aceea mi s-a parut greu, dar am trecut cu bine examenul. Cu vremea, bucataria a devenit parte din viata mea. Nu m-as vedea facand altceva".

AROME. Mirosul imbietor al pastramei a readus-o in bucatarie pe Vali Bantoiu, contabila pensiunii. Cu un har deosebit al nararii, aveam sa aflam ca nu este doar mama a doua fete studente, ci si o "stufoasa" carte de retete. "Am auzit ca va intereseaza bucatele locului. Ce cautati, ati gasit! Norocul este al celor alesi si perseverenti. Am o «traista» de retete, invatate de la mama mea, pe care as vrea cu draga inima sa vi le impartasesc pentru cititorii dumneavoastra. Meritati. Doresc ca multe tinere, precum fetele mele, sa-si impresioneze partenerul de viata nu numai prin istetimea mintii, ci si prin rafinamentul gastronomic."

Fericita alegere facuse patronul - o familie din Bucuresti. Beneficiarii armoniei dintre bucatar si economist sunt clientii: au mancaruri gustoase la preturi fara concurenta.

"Am o «traista» de retete, invatate de la mama mea, pe care as vrea cu draga inima sa vi le impartasesc pentru cititorii dumneavoastra" - Cristina Barliga, bucatareasa