Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iaca ne apropiem vertiginos de sfarsitul anului 2011. Un an care, pentru unii, a fost plin de multumiri, pentru majoritatea a fost pagubos. Dar, indiferent cum a fost, serbam Craciunul si Anul Nou. Pentru aceste sarbatori, tot romanul se pregateste, dupa puteri financiare si sufletesti. Unii mai cu eforturi 'supraomenesti' pleaca in strainatate ca sa se bronzeze sau sa schieze, altii, tot cu eforturi, pregatesc preparate autohtone in propriile gospodarii.
O fi grozav sa mananci langusta cu mango si specialitati cu viermi vii prin nu stiu ce meleaguri, dar sunt convinsa ca la 12 noaptea tot iti vine in gura si in suflet gustul sarmalelor. Asta daca esti roman adevarat si ai o educatie elementara a preparatelor noastre. Ma rog, sa fie la ei acolo! Eu vreau acasa! Sa-mi fac sarmalele din purcelul crescut de Tanta buzauanca!
De Ignat, a trebuit sa trag o fuga pana la ea, ca sa ma asigur ca totul era pregatit cum se cuvine. Sa fie ascutite cutitele, toporistile, bine spalat matarul, sarea grunjoasa cumparata, peria de pai, patura de acoperit si gratarul din scandura pe care se curata si se transeaza porcul, baloturile de paie, cocenii pentru focul de la tuciul cel mare unde se incalzeste apa. Toate trebuiau pregatite din timp, sa nu umblam bezmetici. Pana si ceaunul pentru preparat pomana porcului trebuia pus la indemana, si ibricul pentru fiert tuica. Ei, dar Ignatul a trecut si acum totul e... cum se cuvine.
Fripturile din ceafa (garf), carnatii din ceva pulpa si carne de pe burta, toba din organe, putin sorici si bucati de carne, or sa faca minuni pe mesele de Craciun si de Anul Nou. Sarmalele minunate, unice in lumeeee, am sa le prepar din carne proaspata, adevarata. Am sa pun si niste slaninuta afumata, d-aia teapana si aurie in carne, din Ardeal de la nepotu’ din Brasov, si foaie de dafin si o crenguta de cimbru. Le infasor in varza murata cu foia subtire. Am o varza de nu te mai saturi sa mananci, daca faci greseala sa te imbii la un castron de varza tocata, cu zeama si ardei iute, domolita cu doua-trei linguri de ulei. Da’ zeama? Aia rozalie care face margele ca tuica tare cand o torni in cana. Te trezeste din cea mai ticaloasa mahmureala. Stinge arsura si topeste grasimile! Pe toate!
Ah! Pentru ca veni vorba, mi-am pus la pastrare cel putin zece borcane de 800 g pline ochi cu jumari! Jumari adevarate, nu din cele cu prea multa carne. Bucatele aurii de slanina proaspata, care se topesc si fac nunta mare cu ceapa rosie in gura-ti pofticioasa! Ah! Toate ale mele, proaspete, cu miros si gust divin, sarate cu sare grunjoasa. Vreau sa fac in necaz celor din magazine! Sa oftic jumarile mari, cat bucatile de carne de la borcan, care au pretul la kilogram cat doua de carne proaspata. Daaaa, ce daca sunt grase? Am sa le sting cu zeama de varza!
M-am gandit ca anul asta trebuie sa mai pun niste carne la borcan, in untura. Musai, pentru ca nu stim ce ne asteapta in 2012. Ce e rau daca in plina vara, pe o seara mai racoroasa, cand te napadesc amintirile, scoti din borcan trei-patru bucati de carne, o treci iute prin tigaie, cat s-o incalzesti si s-o faci sa-si elibereze parfumul? Daca-i faci si o mamaliguta, nu mare, potrivita, si pui si un castronel cu mujdei, sau doua-trei legaturi de usturoi verde si unul-doi ardei verzi, grosi in carne de-ti trosnesc in dinti, apai ti-ai adus iar in casa Craciunul.
Ca sa nu mai vorbim ca poti face cu ea o fasole din aia cu boabele mari, cu mult usturoi si boia, in care foaia de dafin sa zvarle cu mirosul pana la scara cealalta a blocului.
Citește pe Antena3.ro
Fac si ceva piftie. Nu prea mare. Am sa fac opera de arta din ea. Mi-am cumparat niste forme din aluminiu, care in mod normal sunt folosite la copt briose, pe care eu le voi folosi la 'format' piftia! Fierb si doi-trei morcovi pe care am sa-i tai artistic, pentru montat. Pun o ureche, doua picioare (adidasii), o jumatate de cap, cu gusa, usturoi la greu, piper, foaie de dafin… Le fierb, le scot oasele, strecor zeama, montez in formele de briose un strat de folie din plastic, apoi pe fund, pun cate o feliuta de morcov taiata in forma de floare, de inima etc., o frunza de patrunjel verde, o rondela subtire de maslina, o bucata de carne si torn peste ele, cu lingura, zeama cat sa umplu forma. Pe urma le dau la rece. Cand trebuie sa le servesc, pun deasupra tocatorul cel mare, rastorn forma, imping usurel fiecare forma mica si trag de folie. Ridic usurel si, pe tocator raman piramide: minipiftiute. Le culeg usor si le montez pe un platou, le ornez cu felii de lamaie, pun alaturi un sos de usturoi, un sos de hrean, ceva mustar, piper sau boia, pentru cei mai nazurosi. Doar sa le hapaie mancaciosii!
Am sa pun pe un platou ceva rondele de sorici, langa slaninuta fiarta in zeama de varza si data prin boia. Cea afumata nu va fi gata decat de Anul Nou. Am sa prepar si o salata de boeuf, tot opera de arta, ca sa-i pun in incurcatura pe meseni! Ori o privesc si o admira, ori o taie, mananca si o apreciaza ca gust. Cozonac si alte dulciuri, ramane de facut, dupa cerintele casei!
Pentru ca veni vorba, de Anul Nou o sa pun pe masa iar sarmale, din cele pastrate la congelator de la Craciun si le servesc cu smantana si mamaliguta. Basca un platou cu fripturi si carnati, flancati de gogosari, castraveti si pepenasi murati. Nu vorbim de scrumbii, sau de heringi in cazul in care nu le gasesc. Nu exista An Nou fara peste la masa, fara icre si fara placinta tripla, specialitatea casei. Adica placinta cu dovleac, cu mere sau gutui si cea cu branza de vaci. Toate trei intr-o tava mare. Asta pentru cei care nu prea au voie dulciuri!
Si… daca n-am curcan, pentru ca nu-mi permit, am sa umplu un pui! il dezosez si il umplu cu: ciupercute inabusite cu putina ceapa taiata fidelute, cu vreo 6-7 (cate or incapea) oua fierte de prepelita, trei fire de ceapa verde si cinci catei mari de usturoi pisat, piper, sare si multa pofta de mancare! il leg fedeles cu sfoara, il ung cu putin ulei, il presar cu putina sare, piper si il dau la cuptor, la foc potrivit, peste un pat de ceapa si ciuperci, un pahar cu vin alb si putin ulei. Din cand in cand il scot ca sa-l ung cu sosul din tava si sa mai adaug putina apa fierbinte daca scade sosul, mai putin vin… Dupa 40 minute, il scot, il slobozesc din sfori, il ung cu sos, il pudrez cu putina boia dulce, ca sa aiba un aspect vesel si-l mai pun la cuptor 5 minute. Gata! E numai bun de papat cu miste ciupercute murate, gogosari si castraveti, pe marginea farfuriei in care se afla si o lingura-doua de piure de cartofi sau orez! Toate unse cu un vin rosu intaritor.
Mai cu o felie de cozonac, mai cu una de tort si un pahar de sampanie, cu o artifica si o strigare de 'La multi ani!' trece si Revelionul! Apoi, trecem pe un regim de legume si pe borcanele de conserve din camara. Face si bine si economie. Intindem ce ramane din porc, pana mai incolo, mai spre fe-martie ca… de, nu stii ce te asteapta…
