Poezie şi gastronomie sub semnul Fridei Kahlo

Este una dintre acele zile de vară precoce cu care ne-am obişnuit în ultimii ani. Una dintre acele zile în care aerul condiţionat nu mai face faţă, nici apa nu-i destul de rece. E doar cald. Foarte cald. Şi atît. Şi totuşi… Întîlnirea cu Andra Rotaru m-a făcut să simt într-o cu totul altă manieră momentul de maximă copleşeală. Mi-a confirmat că România este o ţară frumoasă, că are şi altfel de oameni decît cei prezentaţi în chip atît de agresiv la ştiri. Există tineri talentaţi, care vin din urmă şi aşteaptă să fie cunoscuţi.

Este una dintre acele zile de vară precoce cu care ne-am obişnuit în ultimii ani. Una dintre acele zile în care aerul condiţionat nu mai face faţă, nici apa nu-i destul de rece. E doar cald. Foarte cald. Şi atît. Şi totuşi… Întîlnirea cu Andra Rotaru m-a făcut să simt într-o cu totul altă manieră momentul de maximă copleşeală. Mi-a confirmat că România este o ţară frumoasă, că are şi altfel de oameni decît cei prezentaţi în chip atît de agresiv la ştiri. Există tineri talentaţi, care vin din urmă şi aşteaptă să fie cunoscuţi.

Nu v-am zis cine este interlocutoarea mea, în această zi toridă. Andra este o tînără, care şi-a publicat de curînd traducerea primei cărţi de versuri în Spania: "Într-un pat sub cearşaful alb/ En una cama bajo la sabana blanca". Are 28 de ani şi a avut curajul să propună manuscrisul unui altfel de public. Mai mult, unei edituri dintr-o ţară în care nu era cunoscută. Andra e unul dintre acei oameni pe care ne-am putea baza în viitor, dacă am şti să le recunoaştem prezentul. Publicată la 25 de ani în România, a fost premiată "acasă", dar nu i-a fost de ajuns. S-a hotărît să-şi încerce norocul "afară". A reuşit, iar noi am speculat momentul succesului ei.
"Un suc de cactus, vă rog!"

Aici, la Restaurantul Don Taco din Bucureşti, savurăm un suc de cactus şi ne întrebăm cît o să mai ţină căldura de afară. Întrebare derizorie. Ştim bine că e doar începutul… verii. Andra răsfoieşte meniul şi comandă o porţie de chiles rellenos… "Mmm, eu sînt vegetariană!".
O întreb dacă îi plac bucatele spaniole sau cele hispano-americane tot atît cît îi plac artiştii din acea parte a lumii. În cartea ei de debut, tînăra scriitoare a avut ca model viaţa dramaticei şi pasionalei pictoriţe mexicane Frida Kahlo. Şi, da, pasiunea ei se extinde şi asupra artei culinare spaniole: "Cînd sînt veselă, prefer să încerc lucruri noi, precum enchilada – care este compusă dintr-o tortilla de porumb, înmuiată în ulei fierbinte şi în sos picant, şi umplută cu aproape orice, după preferinţă: brînză, legume, fructe de mare, ouă şi chiar banane. Iar atunci cînd sînt tristă mă opresc la mîncăruri pe care deja le ştiu: chiles rellenos (ardei copţi, umpluţi cu branză, cartofi şi condimente). Foarte bună este şi pîinea tradiţională, tortilla – preparată din grîu sau porumb. Oricum, multe dintre legumele şi fructele bucătăriei mexicane, cu o veche tradiţie, se regăsesc de secole şi în cea europeană, fiind aduse în Europa de spanioli: roşiile, fasolea, dovleacul, alunele, porumbul..."

Tuşe de culoare

Cît despre Frida Kahlo şi cartea ei de versuri, "Într-un pat sub cearşaful alb" (Editura Vinea, 2005), Andra ne mărturiseşte: "A fost cartea pe care am scris-o cu bucurie, cu uşurinţă, fără traume sau chin. Totul a pornit de la ce simţeam că înfăţişează tablourile ei. Poezia mea este un fel de critică de artă, presărată peste tot cu deconspirarea elementelor biografiei Fridei. Însă primul meu contact cu pictura ei m-a speriat. Am perceput-o doar estetic. Senzitiv, m-a înfiorat. Aveam 17 ani cînd o prietenă mi-a făcut cadou un album de artă cu reproduceri după oprera ei. Am redescoperit-o abia peste încă 8 ani de la acel prim contact cu ea şi, de data aceea, fiecare tuşă de culoare avea însemnătatea ei asupra mea. De la autoportretele ironice uneori vizavi de trecerea timpului, de la prezenţa lui Diego pînă în străfundurile limfatice ale chipului ei şi pînă la animalele calde şi exotice, de o afecţiune panteistă care îi înconjurau chipul. Totul era ceva ce deja ştiam, deja trăisem. A fost ca şi cum citeam o carte şi rezonam cu personajele, cu situaţiile. Background-ul meu îşi găsea, într-un fel firesc, nişe de pătrundere în simbolurile pe care ea le folosea în tablouri. O relaţie firească şi naturală cu tuşele ei de culoare, cu temele şi poveştile pe care le crea".

Fiestele unei artiste

Frida Kahlo (7 iulie 1907 – 13 iulie 1954) iubea cu aceeaşi măsură arta şi... mîncarea. Despre "fiestele" ei s-a vorbit mult. Dar cel mai bine a făcut-o Guadalupe Rivera (fiica soţului ei, pictorul Diego Rivera), care i-a adunat reţetele într-o carte: " Frida’s Fiestas: Recipes and Reminiscences of Life with Frida Kahlo". Tipărită în ediţii succesive, în Mexic şi în SUA, cartea reuneşte delicioase reţete "din casa" Fridei, pregătite pentru oaspeţii pe care i-a avut de-a lungul vremii: consommé de pui, ardei umpluţi cu fructe, ardei în sos de smîntînă, axayucatl, supă de fasole neagră, candelmas, îngheţată de nucă de cocos şi multe altele.

Chiles rellenos

(Ardei umplut)
Ingrediente: 6 ardei mari, 3 albuşuri, 135 ml lapte, 80 g făină albă de grîu, 80 g făină integrală de grîu, o jumătate de linguriţă de sare, doi cartofi mari, 200 g brînză "asadero", ulei de floarea-soarelui sau ulei de porumb.  

Preparare: Coaceţi ardeii, curăţaţi-i şi umpleţi-i cu brînză "asadero"şi cartofi fierţi şi zdrobiţi. Amestecaţi cele două tipuri de făină, laptele şi sarea. Bateţi spumă albuşurile, apoi adăugaţi-le încet în mixtura de lapte şi făină. Amestecaţi pînă se omogenizează. Înfăşuraţi ardeii în aluat. Turnaţi uleiul într-o tigaie adîncă şi, după ce s-a înfierbîntat, prăjiţi în el ardeii umpluţi. Întoarceţi-i pe toate părţile, să se rumenească uniform. Se servesc cu "mole" (sos tipic mexican) sau cu sos de chiles verde.