Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era în primăvara lui 2013. Pe un râu din Angola, Thomas Gibson și Cam Nicolson pândeau apele întunecate, în așteptarea unui trofeu. Nu se gândeau însă nici o clipă că așteptarea le va fi răsplătită cu un pește de Guinees Book. Prin zăbranicele dese ale râului Cuanza au zărit apropiindu-se de barcă una dintre acele „știme” de care pescarii se simt atrași, dar de care se și tem, deopotrivă. O „barracuda”, pește din neamul sfirenidelor, răpitor puternic, asemănător cu știucile dunărene, dar mult mai mare și mai vânjos, cu rânduri-rânduri de dinți de diferite mărimi, mai mulți decât ai unui piranha.
Cei doi pescari încercați s-au abătut asupa uriașului cu harpoanele. „Se apropiase atât de tare de barcă, încât ne-a fost ușor să îl atacăm”, avea să povestească mai târziu Nicolson. „Știam că e mare, dar nu știam cât e de mare! A fost o adevărată surpriză și pentru noi!”. Într-adevăr, peștele prins în acea zi de aprilie, era unul dintre cei mai mari din specia sa. Cel mai mare prins vreodată de om, de când... a apărut Guiness Book pe lume. Având 2,2 metri și 46,260 kg, avea să-i așeze pe cei doi aventurieri în cartea de aur a recordurilor.
Barracuda trăiește în mări și oceane, dar înaintează primăvara pe gurile râurilor largi. I se mai zice și „știucă-de mare”, cu care de altfel și seamănă, până la un punct. Corpul lung, fusiform, cu mușchi puternici, gura puternică, cu dinți ascuțiți, așezați pe mai multe rânduri, astfel încât prada să nu mai aibă nici o șansă de scăpare. Uneori atacă și omul, cei care practică snorkelingul ar trebui să fie atenți, pentru că barracuda i-ar putea confunda cu un alt pește... rival, dând târcoale aceluiași recif, în căutarea hranei. Dar nici deasupra apei dacă te afli nu poți fi în siguranță. În 2010, o barracuda a sărit asupra unei caiaciste care se antrena în largul coastelor Floridei.
Legende despre această creatură - considerată a fi una dintre cele mai rapide care bântuie în mări și oceane - au fost publicate încă din secolul XVII. Iar în 1758, biologul Carl Linnaeus clasifica pentru prima dată Sphyraena sphyraena sau barracuda europeană. De atunci, alte 21 de varietăți ale speciei au fost identificate, în estul Atlaticului, în Mediterana, în Marea Caraibilor și în Marea Roșie. În 2009, o nouă varietate a fost descoperită și clasificată în Marea Mediterană, sub numele de Sphyraena intermedia.
Pe coastele orientale ale Mediteranei, ca și pe țărmurile Mării Roșii, pescarii au dat un alt nume barracudei. Ei îi spun MALIFA. Bărcile de pescuit libaneze ies în fiecare dimineață în Jounieh Bay, poate unul dintre cele mai frumoase golfuri ale lumii, străjuite de munții Libanului, la pescuit de malifa. Și nu se întorc în port decât după ce pântecele bărcilor s-au umplut, semn că omul a supus încă o dată pe cel mai de temut răpitor ale acelor ape.
Ei, dar poate vreți și voi să mâncați din acest pește de Guiness Book, a cărui carne se spune că este deosebit de gustoasă (mai ales când îi cunoști și legenda)!
Din estul Mediteranei, din apele ei translucide, vine și peștele pe care-l puteți gusta, într-o după-amiază de vară toridă, la țărmul pașnic al Lacului Herăstrău, pe terasa Cherhanalei Ancora. Cereți Malifa la plită și nu veți regreta...
https://www.facebook.com/CherhanauaAncora?fref=ts
Citește pe Antena3.ro
