Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă-i decembrie și s-apropie capătul anului, două-ntâmplări – cu accente gurmande – nu vor lipsi din calendar: Ignatul și Crăciunul. Cu toate bucatele lor de poveste. Dar... godăceii greu își află drum spre Cherhana, că doar acolo locul e-al peștelui (și numai al lui). De-aceea, la Ancora, Sărbătorile Iernii au inflexiuni marine. Și deltaice. Și lacustre. Și de râuri de munte. Sturionul ține loc de purcel de lapte. Păstrăvul și (fratele său marin) somonul se pun la afumătoare... Piftiile și sarmalele, tot din pește se fac!
Până să vă invit în saloanele Cherhanalei Ancora – dragi, neprețuiți musafiri –, să vă bucurați papilele cu gustul preparatelor anumite brodite pentru Sărbătorile de Iarnă, cum de Igantul ăsta (așa s-a nimerit) e dezlegare la pește (și iar ne aflăm în rostul nostru!), să vă istorisesc o poveste mai veche, c-un păstrăv „gătit” în hârzob de cetină.
Spun „gătit” și încerc să mă folosesc aici de toate sensurile ascunse ale cuvântului, căci nu doar despre prepararea propriu-zisă a peștelui cu pricina e vorba, ci și despre o găteală demnă de o mireasă... Întâi de toate pregătești focul. Împrejmuiești locul cu pietre înalte, să-l țină acolo, să nu se împrăștie prin tot locul. Așezi lemnele uscate și le lași să ardă in voie, până ce se face jăraticul.
Păstravul – pe care abia de l-ai scos din apa înspumată, cu stropii săi de lumină făcând concurență soarelui – îl cureți mai întâi ca pe oricare altul, cu grija la icre ori lapți, dacă este cazul, căci acestea vor căpăta alte întrebuințări plăcute gurii, mai târziu. Presari deasupra lui, ușurel, sare, piper, storci și zeama unei jumătăți de lămâie cu care îl stropești pe dinăuntru și pe dinafară, până ce crezi că l-ai înmiresmat cum se cuvine. Îl învelești în frunze de stejar, ori de tei, ori de lipan, de vei găsi pe acolo. De nu, tot între straturi de cetină îl pui. Așa „înfășat” îl fixezi apoi între rămurele de brad, șlefuite dinainte cu un briceag ascuțit (unealtă fără de care nu se cuvine să pleci în inima munților). Cu alte crengi și mai subțiri, ori mai bine cu funie din coajă de tei, dar asta e o știință aparte, ori cu o sârmă de inox le legi una de cealaltă. Învelești totul în cetină – verde, răspândind în jur miros dulce-amar de rășină... Așa, în patul acesta de brad, îi faci culcuș în jăratic și-l lași acolo, să se pătrundă de căldură. Din când în când, câte un ac de ceară verde, atins de jar, pocnește de se umple locul de sunete ca în noaptea de Anul Nou... Ai grijă însă, să nu prindă flacără hârzobul de brad! Regula e simplă: lași peștele la locul cel cald câte patru minute pentru fiecare centimetru din grosimea lui. E suficient pentru carnea lui cea dulce, să se pătrundă.
La urmă de tot, când crezi că e gata, îl tragi de sub cenușă, îl scoți dintre crengile răsucite de jar și îl scuturi bine de orice urmă de carbune... Pe o frunză de lipan – în loc de farfurie –, cu căței de usturoi alături și pâine neagră, tot ce mai ai de făcut e... să mănânci.
Rețeta asta, culeasă din munții cei bătrâni ai Neamțului, de prin locurile pe unde hălăduiau și Sadoveanu – vânătorul și pescarul –, și Creangă – hâtrul –, și Eminescu – cel îndrăgostit de Veronica lui – mai greu e de așezat în meniul unui restaurant de pe țărmul Herăstrăului.
Însă, pentru că la la 15 decembrie au început, la Cherhanaua Ancora, „Sărbătorile Iernii” (ce vor ține până a doua zi de Ignat), meniul s-a-mbogățit iar cu „cele ale Peștelui...”.
Adică... prilej aveți acum să mâncați: Sarmale de pește cu mămăliguță; Chiftele din pește gătite la plită; Platou de peşte afumat (file de sturion, somn, păstrav, somon, mix de salate) - pentru două persoane; File de peşte afumat (la alegere: somn, păstrav sau somon, cu mix de salate), File de sturion afumat... Toate pregătite, cu știință și luare-aminte, după rețetele cele vechi ale pescarilor și-ale nevestelor de pescar!
