Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un pescar de la gurile Dunării îmi spuse într-o zi: "Noi ne tragem din neamul cel vechi al sturionilor... Va să zică, suntem bătrâni ca apele şi ca pământul". Era un licăr de mândrie în ochii lui, dar iute i s-a înceţoşat privirea, ca de o durere: "Nu mai sunt morunii de altădată, nici păstrugile... Le-am distrus apele în care trăiau. Acu', s-au împuţinat".
Şi fiindcă de-un neam cu păstrugile, cega şi morunii se simt pescarii de-aici, firesc e să mă ademenească cu legende. "Se zice că era o dată o fată frumoasă numită Păstruga. Şi fata asta era sprintenă (că de acolo-i venea numele) şi harnică, şi bună, şi mângâietoare. Şi avea păr lung până la călcâie, şi sânii rotunzi, şi purta mereu o floare la cingătoarea cu care-şi strângea mijlocul subţire. Şi mai era o fată urâtă, haină şi mereu pusă pe gîlceavă, şi-aceea se numea Cega. Şi-amândouă fetele astea se-ndrăgostiseră de un fecior înalt, zvelt şi mândru tare, al cărui nume era Morun...". Nu-mi trebuie mai mult să-mi dau seama ce va urma. Morun, fireşte, dragoste va arăta Păstrugii. Cega va fi cuprinsă de gelozie... Şi, undeva, la un capăt de legendă, unul dintre îndrăgostiţi va fi vrăjit, trasnformându-se într-o vieţuitoare a apelor. Poate Păstruga să fie... Iar celălalt, neştiind ce s-a-ntâmplat, ieşind în largul apelor să prindă peştii cei din fiecare zori de zi, o va aduce acasă, prinsă-n năvod. Şi nu va şti că iubita lui e aceea în care va înfige cuţitul... Aflând adevărul, flăcăul se va ruga de ape şi de ceruri şi de zei să-l transforme şi pe el într-un peşte. Acum... nu mai ştiu cum de-a ajuns şi Cega în mijlocul apelor, dar... înzestrată cu puteri supranaturale, cum era, va fi găsit ea o cale.
În ce-l priveşte pe pescarul acela bătrân de la gurile Dunării, o mâhnire am: că nu m-am grăbit să-l întreb care dintre cei numiţi în legendă era neam bun cu el?
La Marea Neagră şi în Delta Dunării, legendele cu şi despre sturioni aduc aminte, astăzi, de bogăţia cea fără limite (cum părea) a apelor acestora. Caviarul de Vâlcov ("Veneţia Orientului", i se spunea odată locului acestuia de la sudul Basarabiei, azi aflat în cuprinderea altei ţări) - caviarul de Vâlcov, o arată vechile meniuri, era preferat de regii si reginele României. Cu un secol în urmă, în Micul Paris, "icrele proaspete şi dulci, de morun şi de nisetru, albe, cenuşii ori tescuite, te-ajungeau în băcăniile de lux la 40-50 de lei kilogramul". Era vremea în care director peste pescăriile statului se afla nimeni altul decât profesorul Grigore Antipa - ăl cu muzeul de Ştiinţe Naturale din Piaţa Victoriei! - şi el hotăra, în pieţe şi cherhanale, cât să fie preţul peştelui.
La "Cherhanaua Ancora", legendele... se scriu în bucătărie. În bucătăria lui Chef Florin. Iar el îmi zice să fiu pe pace, nisetrul şi păstruga n-au dispărut din apele noastre, doar cega se găseşte mai rar (de dragul poveştii, mă întreb ce legătură va fi având starea asta de lucruri cu caracterul personajelor din poveste? - admit că nu legende e de vină, ci omul). "Pentru perioadele cât pescuitul sturionilor e prohibit, avem şi opţiunea peştelui de crescătorie", spune Chef Florin. Admit că e bine de ştiut asta. Şi-mi mai aduc aminte că astfel de crescătorii de sturioni au apărut în ultima vreme nu doar în apropierea habitatului lor natural, ci şi la munte... unde vreo câteva crescătorii de păstrăvi au fost convertite, mai ales pentru creşterea puietului de sturioni destinat să repopuleze apele, la gurile Dunării. Despre cum găteşte sturionul... aici bucătarul nostru are ceva de spus: "Dacă e să alegi un meniu franţuzesc, te rătăceşti voluptuos în detalii, decoraţiuni şi sosuleţe... Aflându-ne însă la o cherhana, cred că peştele trebuie gătit cât mai simplu, frust, cât mai aproape de reţetele vechilor pescari dunăreni". Acei pescari, dacă vă aduceţi aminte, care spun că "se trag din neamul sturionilor"...
Iar ca sa-ţi bucure "palatul" gurii şi papilele limbii, zacustile cu sturion de la Cherhana sunt alegerea potrivită. Mai ales că nu vei afla felul ăsta de bucate prin tot locul!
Citeşte mai multe despre: Cherhanaua Ancora
Citeşte mai multe despre: Cherhanaua Ancora
