Alexandru Ioan Cuza spunea: "Vechea ospetie romaneasca este un dar sfant de la stramosi, sa-l pastram ca unul ce onoreaza caracterul natiei si niciodata sa nu-i para rau strainului ca a venit de s-a asezat la vatra noastra".
Multe aflat-am noi din marturiile cronicarilor romani despre bogatiile si darul ospetiei pe meleagurile tarii Moldovei. Dar mai graitor ca invatatul Domnitor Dimitrie Cantemir nu avem stire. Daca domnia i-a fost scurta, opera lui este mareata. Iata cum, in inegalabila sa "Descriere a Moldovei", isi prezenta tara si roadele din vechime ale pamantului moldovenesc, precum si inlesnirile ce decurg din acestea: "Spre Apus, la hotarul dintre Ardeal si Valachia, Moldova este impresurata aproape din toate partile de munti foarte inalti, de aceea a fost si denumita de catre romani Dacia muntoasa... Inaltimile sunt aici acoperite cu copaci si alti pomi cu roade, care cresc peste tot de la sine, si care, in alte tari, trebuie saditi de mana omului; printre inaltimi curg paraiele cele mai limpezi, ce se rostogolesc ici si colo din varful muntilor cu un murmur placut. Aceste locuri par niste gradini dintre cele mai frumoase; campiile dau din belsug roade... In tinutul Bacaului, langa raul Trotus, se gasesc saline foarte bogate, numite in tara ocne...".
RETETA
|
FRIPTURA VOINICEASCA
Pulpa se taie in felii late, care se bat, ca sa se fragezeasca; apoi, dupa ce se freaca voiniceste cu sare si piper pe amandoua fetele, se rasucesc prinzand in mijloc umplutura facuta din slanina alba, sunculita trasa la fum iute si fiarta, ca sa-i treaca gustul de parjol, sardelele, mustind gras, moi de sa se rupa singure si castraveciorii murati in otet, facuti marunti. Asa sucite, se leaga cu fire tari de tei si se astern intr-o tava cu grasime incinsa ca sa se rumeneasca, dar sa ia si abur. Sosul se stinge cu zeama de oase, cu smantana, cat cuprinde, si cu o tara de otet, acru ca un chefliu de dimineata. Se insoteste mancarea de un vin zglobiu, alb sau ros, depinzand de provenienta pulpei: de porc sau de vaca.
|