Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cercetătorii de la Universitatea Yamaguchi din Japonia au găsit mecanismul care stă la baza acestui fenomen incredibil.
Rezultatele studiului, publicate în revista științificăThe Anatomical Record, arată că la baza acrobațiilor pisicilor se află structura extrem de flexibilă a coloanei vertebrale a acestora, potrivit a1.ro.
Rolul coloanei vertebrale
Potrivit cercetării, conduse de Yasumo Higurashi, anumite segmente ale coloanei vertebrale a pisicii sunt mult mai flexibile decât altele. În special regiunea toracică – partea mijlocie a spatelui – este de aproape trei ori mai flexibilă decât zona lombară.
Această particularitate permite felinelor să își rotească rapid partea superioară a corpului, într-un mod asemănător unui patinator artistic care își accelerează rotația prin apropierea brațelor de corp. Astfel, pisica își poate orienta trunchiul spre sol în doar câteva milisecunde.
„Coloana toracică se poate roti foarte ușor. Această mișcare ajută și la rotirea coloanei lombare, ceea ce permite pisicii să își orienteze corpul și să aterizeze pe picioare”, a explicat cercetătorul Yasuo Higurashi.
Misterul care i-a intrigat pe fizicieni
Fenomenul, cunoscut drept „problema pisicii care cade”, a atras atenția oamenilor de știință încă din secolul al XIX-lea. Fizicienii au observat că pisicile par să sfideze o regulă fundamentală a fizicii, numită conservarea momentului unghiular, potrivit căreia un obiect nu ar trebui să înceapă să se rotească fără o forță externă.
De-a lungul timpului au fost propuse mai multe teorii pentru a explica această abilitate. Printre acestea se află și teoria „cozii-propulsor”, care sugera că pisica își folosește coada pentru a genera rotația, după modelul „îndoire și răsucire” sau ipoteza potrivit căreia felina își schimbă poziția picioarelor pentru a controla rotația corpului.
Cum se rotesc pisicile în aer
Pentru a verifica aceste ipoteze, echipa de la Universitatea Yamaguchi a realizat două experimente. În primul rând, cercetătorii au analizat coloanele vertebrale ale unor pisici donate universității, examinând modul în care diferite segmente ale coloanei se pot roti.
Ulterior, oamenii de știință au studiat imagini video cu două pisici adulte care au fost lăsate să cadă de la aproximativ un metru înălțime. Analiza a arătat că partea din față a corpului se rotește cu fracțiuni de secundă înaintea celei din spate.
Aceste observații susțin teoria strângere și rotire. Pisica își strânge labele din față – reducând astfel inerția – și își rotește rapid partea superioară a corpului. În același timp, ea își întinde picioarele din spate, ceea ce încetinește rotația jumătății inferioare.
După ce capul este orientat spre sol, procesul se repetă în sens invers: pisica își strânge picioarele din spate și își întinde labele din față, rotind restul corpului până când ajunge în poziția perfectă pentru a ateriza pe labe.
Această coordonare extrem de rapidă a mișcărilor explică de ce pisicile reușesc, în majoritatea cazurilor, să se redreseze în aer și să aterizeze în siguranță.
Citește pe Antena3.ro
