Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Luna lui august', ca-n fiecare an, apartine memoriei lui Radu Anton Roman. Nascut intr-o zi de 19 august, petrecut dintre noi intr-un 29 august (anii nici nu-si mai afla locul exact pe raboj), el se cere 'povestit', pana a nu trece luna. Vorbim despre Radu Anton Roman, cel pe care ne-am obisnuit sa-l numim patriarhul gastronomiei romanesti, omul care a cautat in lazile de zestre ale bunicilor dupa retetele neaose ale neamului romanesc. Care erau, care sunt reperele esentaiale ale personalitatii lui? Iata cateva raspunsuri, asa cum le-am desprins eu insami, in cele cateva intalniri cu el, asa cum mi-au fost revelate de prietenii lui.
Scriitorul
Radu era foarte sensibil si, mai ales in a doua parte a vietii a contribuit sistematic la formarea unei legende, in ceea ce-l priveste. 'El era extraordinar de sensibil la imaginea proprie, desi in perioada boema se neglija si prefera indiferentismul fata de propria persoana', spunea nasul si editorul sau, profesorul si filosoful IOn Bansoiu. 'El a devenit extrem de histrionic intr-un fel, o data cu aparitia la televizor. In mare masura, o anumita gestica era acoperita de o filosofie de viata, de o filosofie a imaginii de sine, a felului in care el vroia sa se prezinte'.
Inainte de a-si construe imaginea, a costruit imagini de personaje literare in romanele sale, in textele de proza scurta, dar si in dramaturgie. El si-a construit imaginea folosind doua talente foarte mari: unul de scriitor, care avea in spate un poet foarte sensibil, si un al doilea de dramaturg si de actor. Forta lui de a crea personaje era uriasa. Are cateva carti absolut spectaculoase, intre care una, cea mai putin cunoscuta dintre ele, 'Precum fumul', este un roman cu caracter autobiografic exrem de bine construit, cu personaje foarte bine conturate si cu o punere in scena a vietii lui de o mare sensibilitate.
Gastronomul
Putina lume stie cum s-a intamplat de ce am ajuns sa avem astazi una dintre cele mai neobisnuite carti de bucate nu numai ale Romaniei, ci si ale Europei. Gastronomia traditionala e in stransa legatura cu toata aceasta etnologie, cu toate traditiile, cu toate elementele definitorii ale unui neam. De obicei bucataria are domeniul ei foarte precis si arareori cineva sta sa judece de unde vine un anumit fel de mancare, sau numele, sau daca se prepara in cadrul unui anumit ritual.
L-am cunoscut cand lucra la prima etapa a cartii, iar in perioada in care se documenta cerea absolut tuturor celor pe care ii intalnea carti, material documentar, pentru ca era avid de informatie. Era in el jurnalistul acela de teren, care scormonea cu pasiune dupa fiecare informatie. 'Radu era foarte harnic. In ciuda gabaritului enorm, el se scula la 5 dimineata, imi dadea primul telefon ca sa imi ceara un sfat si lucra enorm. Citea, se documenta, se rasucea. Avea aceasta deprindere de a intoarce lucrurile pe toate fetele', povesteste Ion Bansoiu. 'Eu cred ca in notitele lui exista inca multa informatie neutilizata, dar informatia in forma ei sterila. El era sensibil la mesajul informatiei. Avea o inclinatie pentru sesizarea senzationalului in detalii, in lucrurile marunte, si atunci scotea tot felul de informatii, le punea in fata, ca si cand ele ar fi de la sine intelese, desi erau lucruri de multe ori excentrice, cum ar fi sarmalute in foi de leustean, tot felul de lucruri spectaculoase, care altfel tin de amanuntul zonal al bucatariei. Era foarte incantat sa faca apropieri, analogii'.
Citește pe Antena3.ro
S-a spus foarte mult in ultimii ani ca Radu Anton Roman a deschis drumul pentru antropologia culinara. Ceea ce aveam pana la el era o etnografie foarte bogata, care nu a inregistrat suficient aspectul culinar. De aceea Radu Anton Roman a trebuit sa coboare in teren. El avea o viziune foarte larga pentru ceea ce inseamna bucatarie, pentru ca nu gatesti numai ca sa mananci, faptul insusi al gatitului nu este banal. Experimentarea 'de nevoie', in cazul unor gospodarii taranesti, duce la surprize. Dar ce surprize savuroase!
Exista sau nu exista bucatarie romaneasca?
Dupa 1.000 de pagini scrise si aproape 1.000 ramase netiparite, putem spune ca Radu Anton Roman a gasit raspunsul la aceasta intrebare? Da. Concluzia lui este ca in mod sigur exista bucatarie romaneasca, daca suntem sensibili la accente. Nu poti sa ceri de la o bucatarie sa inventeze tocatul carnii. In toate bucatarile se toaca carne, se toaca legume, se fac bucate umplute cu alte bucate si asa mai departe. Problema originalitatii nu este legata de operatiuni, ci este vorba de o coerenta a gusturilor. Romanii au o bucatarie foarte speciala. De fapt, credea Radu Anton Roman, bucataria romaneasca, in sensul ei cel mai original, este data de asimilarea intr-un anumit stil a influentelor pe care le primeste din alte parti.
Povestile bucatariei romanesti
Daca astazi s-ar porni cineva pe urmele lui, sau prin locuri prin care poate nu a fost, pentru ca nu a batut chiar toata tara, va mai gasi retete neaose, uitate, pe care sa le scoata la lumina. Si povesti care sa completeze cartea lui de istorii si retete culinare. Asa cum am incercat sa facem si noi anul trecut cand, publicand 'Povestile bucatariei romanesti' (in 7 volume) a lui Radu Anton Roman am completat-o cu retete primite de la cititori.
