Rasul dietetic

"Iubirea nu-i mascariciul vremii chiar de-si lasa/sub raza coasei, dulcea ei faptura, ea orele-i infrunta curajoasa/pana atunci cand mana mortii-o fura./De spun minciuni si pot fi dovedit, n-am scris vreun rand si nimeni n-a iubit!" William Shakespeare Sonetul 116

Nevoia omului de a rade a fost exploatata in teatru din cele mai vechi timpuri si pana azi. De la anticul Aristofan la Shakespeare si pana in zilele noastre, comedia si-a avut pozitia ei privilegiata, fiecare epoca primindu-si cu varf si indesat portia de ras, mai dulce sau mai amar, dupa cum o cereau obiceiurile societatii. Epocile s-au succedat, "comediantii" asemenea, dar comedia a ramas vesnic la moda. Astazi, la Teatrul de Comedie din Bucuresti. "A douasprezecea noapte" de W. Shakespeare in regia lui Gelu Colceag.

O masa mare intinsa, de o parte Olivia, indoliata dupa moartea fratelui sau, de cealalta parte Malvolio, intendentul, intruchipare a omului lipsit de duh, iar dedesubt bufonul Feste. Pe masa, simbol al umilintei autoimpuse, painea tare. Regizorul Gelu Colceag a concentrat in aceasta scena intregul nucleu al spectacolului. Contesa Olivia (cu discretie interpretata de Dorina Chiriac) tradeaza inca din acest moment predispozitia fireasca spre buna dispozitie, luandu-i apararea bufonului, iar Malvolio (un Tudor Chirila care starneste ropote de aplauze la fiecare intrare in scena) isi dezvaluie profunda lipsa a umorului care il va duce in final la pierzanie. Sir Toby, unchiul Oliviei, si Maria, camerista ei (extraordinara desfasurare de energie, Emilia Popescu si Valentin Teodosiu) prezenti la aceeasi masa, vor pune la cale, impreuna cu bufonul, farsa amara care-l va detrona pe Malvolio. Mesajul? Rasul si intelepciunea sunt mana in mana si castiga intotdeauna. Iar ideea de a-l deghiza pe "zeul hazardului" in bufon, sau invers, acela care arunca personajele in valtoarea vietii incurcandu-le destinele pentru ca tot el sa le descurce la sfarsit, deschide cai pentru nenumarate interpretari. Povestile de dragoste care se contureaza, deghizarile succesive reprezinta toate un fel de joc al destinului. Rolul Viola - Cezario interpretat cu o subtilitate remarcabila de Mirela Oprisor care dovedeste o excelenta intelegere a detaliului reprezinta, alaturi de cel al zeului-bufon (Stefan Banica jr., surprinzand cu finete si eleganta starile personajului), un fel de cheie a montarii lui Gelu Colceag. Lucru sugerat prin cele cateva momente in care cei doi se intalnesc si, printr-un fel de conspiratie a tacerii, pun la cale aceasta farsa a destinului. Locul mesei indoliate de la inceputul piesei este luat de o masa a bucuriei la care vor lua loc trei perechi de miri.

La final, ropote de aplauze... La fel de puternice acum, dupa doi ani de la premiera. Si daca vi s-a deschis cumva apetitul pentru comedie, nu ezitati, rasul nu ingrasa, iar Bucurestiul este in plin Festival de Comedie.

"Compozitie dupa antic",de Gabriela Georgescu In visele barbatilor, caprioara simbolizeaza animalul sub aspectul sau primitiv si instinctiv. Iar in visele unei femei, ea evoca feminitatea acesteia insuficient de diferentiata, care nu s-a revelat pe deplin, fie din cauza prejudecatii date de cenzura morala sau de frica generata de infantilismul psihic, fie de vreun complex de inferioritate. Potrivit unei legende, Siegfried a fost alaptat de o caprioara. In acest context, caprioara fiind simbolul fecioarei care supravietuieste in mama si uneori al purei virginitati feminine. In general, frumusetea caprioarei este data de stralucirea extraordinara a ochilor, privirea fiindu-i comparata cu cea a unei tinere fete. In povesti, printesele fiind cateodata prefacute in caprioare… Iar artistul Gabriela Georgescu tine parca sa ne aminteasca de aceste sublime simboluri. Folosindu-se de un limbaj pictural izvorat din pasiunea pentru proportiile armonioase ale templelor grecesti, pictorita prelucreaza aspectele metaforice ale acestor constructii, legitimandu-se cu ajutorul unui trecut pe care il reimprospateaza in formula unui joc al esteticii actuale. Cursiva prin linie si prin decorativismul culorii asternute pe suport, Gabriela Georgescu ne prezinta cuplul intr-un splendid preludiu amoros, invesmantat parca de atemporal… (Viorica Romascu)