Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vara. Cu picioarele goale, cu pantalonii suflecati pana peste genunchi, cativa barbati tineri inaintau prin apa Tazlaului. Se pornise "vanatoarea de raci".
SIMONA LAZAR
Noi, copiii, priveam - cu pasiune, curiozitate, spaima... - haituirea aceasta stranie a bestiilor cu clesti. Nu prea departe, cosul de nuiele impletite - in care racii prinsi fojgaiau, unii peste altii, cautand sa iasa dincolo de marginile lui. Sa se salveze... Ma intreb astazi de nu vor fi fost si ei cuprinsi de aceeasi spaima pe care o simtisem noi la vederea foarfecelor frematatoare.
Intoarcerea in ograda bunicilor, cu prada bogata, era prilej de povesti nastrusnice. Bunica, mama, matusile radeau, in vreme ce mainile harnice pregateau cele trebuincioase pentru prepararea mancarii... Multe se faceau atunci din raci. Chiar pe malul apei erau fripti pe carbune, "aromele" de fum si de balta dandu-le parca o savoare anume. Acasa erau facuti saramura, ori scordolea, ori salata "domneasca" de raci, cum spunea bunica. Dar cea mai simpla dintre retete era parca si cea mai gustoasa. Raci fierti.
REGULI. Ca orice bucate, si acestea au tainele lor. Regula nr. 1: racii se prind NUMAI din ape limpezi, nepoluate. Regula nr. 2: se pun la fiert NUMAI raci vii. Intre regula nr. 1 si regula nr. 2 vin alte reguli mai mici. Inainte de a fi aruncati in oala se pun in apa cu sare, unde se tin o vreme, sa se curete de "rautati"... Se rasuceste apoi solzul din mijlocul cozii si se trage de el, pentru a se scoate tubul digestiv al racilor. Se arunca in apa clocotita. Apa in care ai mai pus: vin din cel tamaios, otet, morcovi, telina, ceapa si "miroase" (dafin, piper, cimbru), sare. Regula nr. 3: se tin racii la fiert pana se fac stacojii. Unii zic o ora. Si abia cand isi imbraca haina de un rosu cardinal sunt scosi pe un platou, sa se racoreasca.
DELICIU. Pentru cei mici, batranii scoteau cu grija carnita dulce din armura stacojie. Cei mari se descurcau si singuri, rupand cu voluptate "gaturile" racilor (adicatelea cozile, dar asta era vorba bunicilor mei din Moldova) si scormonind dupa carnea lor delicioasa. Cand foamea si pofta nu dadeau prea tare ghes, era timp si de "gateli", opere de arta postmoderna, cu clesti, si "gaturi" rasucite, cu raci razboinici gata de atac, cu ceapa verde, cu marar si patrunjel tocat marunt, ori mai bine cu hasmatuchi aromind a menta. Alaturi - mujdeiul si paharul de tuica...
Daca aveti comentarii la acest articol va rugam sa ne trimiteti un e-mail la: gastronomie@jurnalul.ro.
Citește pe Antena3.ro
