Rememorand gustul aventurii - Radu Ion

Nu-mi mai pomeniti de Buggs Bunny, Roger Rabbit sau alti iepuri, celebri sau anonimi! Nu pot sa-i inghit! Nu, n-am ramas socat in gradinita de vreun spectacol de copii. Tata nu s-a mascat niciodata in iepurasul de Pasti, si sa-mi lase astfel traume ireparabile. Cand spun ca nu pot sa-i inghit, ma refer la cea mai proprie si stricta acceptiune a cuvantului! Sunt la televizor. Imi pare sincer rau, dar la iepuri imaginari nu ma pricep. Altfel se pune insa problema cu urecheatii reali…

Dar lucrurile n-au stat mereu asa. Intr-o buna zi, ceva s-a-ntamplat, ceva care a schimbat soarta papilelor mele gustative pentru totdeauna. Si nimic nu va mai fi la fel…

Totul a pornit in acea insorita zi de ianuarie in care incepi sa te intrebi daca e inca iarna sau daca nu cumva ai hibernat pana a dat primavara peste tine, intr-un colt de Bucuresti cu stradute proaspat pavate si casute facute cu gust. Domnul Radu Ion ma sunase mult prea de dimineata pentru gustul meu. Dar, din politete si oarecum jenat ca la ora noua inca dormeam, il asigurai ca nu e nici un deranj. Daduse peste cartea mea de vizita si, cum nu mai auzise de mine de ceva timp, era curios cu ce ma mai ocup. Incerc sa ma adun si sa-l lamuresc in cateva cuvinte, dar ma intrerupe: "Stii ceva? Ce-ar fi sa treci pe la mine la pranz? Mancam ceva si stam de vorba mai pe indelete!". Accept cu ultimele puteri si trantesc din nou capul pe perna.

Ajung sa onorez invitatia tocmai cand gazda mea face ultimele pregatiri pentru intampinarea mea. Imi iese inainte si-mi strange mana zambind. Imi face semn sa iau loc, iar eu admir indemanarea unui om pe care nu mi-l puteam inchipui astfel. Pe domnul Radu Ion il cunoscusem la o conferinta economica undeva, in provincie. Eu eram cumva in afara subiectului si, la o cupa de sampanie, imi scapa o intrebare catre persoana de langa mine. Omul imi raspunde elegant ce inseamna comunicare corporate si aflu ca era chiar organizatorul evenimentului. Comisesem o gafa, dar, amuzat poate de nestiinta mea, se ofera sa ma puna in tema. Si, dupa o seara in care incercasem sa pricep de ce economia merge prost si cum devine chestia cu publicitatea, promisesem sa pastram legatura. Dar cum se intampla de obicei…

Daca iepurele este vanat, carnea trebuie lasata la fezandat pentru a se fragezi	Secretul unei fripturi gustoase este impanarea din belsug cu slanina si usturoi

Gatitul poate fi un spectacol

Radu Ion, transformand gatitul intr-un adevarat spectacol culinar

Din coltul meu ferit privesc doi copilasi blonduti care se incurca unul pe altul, incercand sa-si ajute tatal dupa puteri. Ma ofer la randul meu, dar gazda nu ma lasa. In schimb, ma cheama mai aproape. "Am pregatit o surpriza pentru azi. Sper sa-ti placa friptura de iepure, pentru ca doar noi vom manca. Cristinei, sotiei mele, ii e mila. Mie, unuia, imi place foarte mult vanatul, iar de friptura de iepure in mod special ma leaga amintiri mai vechi. Am copilarit in zona Pietroasele, iar acolo se vana destul de des. Iepurele nu avea o interdictie anume, iar in sezon nu prea te lua nimeni la intrebari.

Eu aveam pe atunci 11-12 ani si ma imprietenisem cu un vanator, vecin de-al nostru. Tata ma lasa mai mereu sa merg cu el si-mi aduc aminte foarte bine de iepurii pe care ii pregateam la protap seara, dupa ce ne intorceam de la vanatoare. Era pe-aproape o poiana foarte frumoasa, la marginea padurii. Odata am facut focul chiar acolo si am gatit un iepure pe loc. Dupa o zi intreaga de alergatura, aia a fost cea mai buna friptura pe care am mancat-o vreodata. Reteta pe care o prepar eu acum e, fireste, mult imbunatatita. Un rafinament deosebit il ofera usturoiul pastrat in foaie si asezat de jur imprejurul iepurelui. E o influenta a bucatariei frantuzesti, care se potriveste de minune cu reteta. Dar nimic din ce incercam noi acum, cu toata tehnica bucatariei moderne, nu poate egala acel iepure la protap. Friptura aceea avea gustul aventurii."

Il observ cu cata grija impaneaza, taie, curata, aranjeaza totul in cele mai mici detalii.

"Eu sunt un tip destul de ordonat si de precis in ceea ce fac. Altfel nici nu se poate in meseria pe care o am. Asa ca gatitul imi ofera acea nota de relaxare, de imprevizibil si de improvizatie pe care in viata profesionala de zi cu zi nu mi-o pot permite cu buna stiinta. Atunci cand concepi spre exemplu o strategie de marketing, de PR sau o promovare de produse, unde exista desigur o doza de risc ce vine tocmai din acea imposibilitate de a controla reactia consumatorului, in ceea ce te priveste, totul trebuie sa fie precis ca un calcul matematic. Improvizatia poate insemna la fel de bine succes sau esec, pentru ca important e, ca si in bucatarie, dozajul, echilibrul. Iar atunci, dozata fiind, devine doar o suma de scenarii posibile pentru care trebuie sa fii pregatit mereu. De aceea, gatitul a devenit pentru mine un refugiu. Si nu exista bucurie mai mare ca aceea de a gati pentru cei apropiati, de a-i vedea ca apreciaza si se bucura de ce le-ai pregatit."

Imi amintesc de demonstratiile culinare ale marilor bucatari. Daca ar vedea minunea, cred ca si David Copperfield ar renunta sa mai scoata iepuri din palarie si i-ar pune la cuptor. Oricum, daca face asta, frumos ar fi sa ne cheme si pe noi, ca nu-i elegant sa mananci totul singur. Si, ce sa spun? Ma gandeam la "Moartea caprioarei". Mananc si plang? Ei bine, mananc!

VEDETA INSEAMNA PUBLICITATE

Atunci cand poti identifica pe strada pe cineva, sa spui in ce trupa canta sau pe ce post de televiziune l-ai vazut, asta inseamna ca, intr-un fel sau altul, ai fost atins de fenomenul publicitar. Vedeta e un produs, iar in spatele ei, ca in cazul oricarui produs, sta o campanie de publicitate. E un lucru absolut firesc, cum la fel de firesc este ca ideea de valoare sa nu se suprapuna mereu cu termenul de vedeta. Pana la urma, publicul este cel menit sa aleaga. El face diferenta intre fasole si caviar. Daca vrei sa vinzi fasolea la pretul caviarului, n-ai decat. Daca reusesti sa si convingi ca fasolea ta e mai buna decat caviarul, bravo tie! Dar, hranind pe cineva zi de zi cu lucruri ieftine, in timp va uita gustul valorii reale. Aici e problema, dupa parerea mea, iar aspectele financiare ale fenomenului nu cred ca mai are sens sa le discutam. Oricum, daca vorbim despre vedetele-valori, ele exista de multe ori departe de ochii publicului larg. Avem personalitati absolut remarcabile in finante, in diplomatie, in neurochirurgie, in informatica, oameni care ne reprezinta in strainatate si care, in cercurile inalte care intr-adevar sunt determinante, conteaza mai mult decat rezultatele la fotbal sau un top muzical.

"Eu nu cred in publicitatea care iti spune sec "cumpara"! Cred insa cu convingere in arta de a face publicul partas la fenomenul publicitar. Cred in produsul-eveniment!" "Imi place ca atunci cand gatesc pentru cineva, sa-mi stea aproape, sa-i arat ce si cum fac. Este, pana la urma, si un spectacol. Eu pornesc de la premisa ca orice aspect al vietii noastre are si un mare potential spectacular. Iar aceasta convingere sta la baza lucrurilor pe care le-am realizat pana acum, de la show-uri de eveniment si actiuni promotionale la spectacole stradale" "Eu am un motto de la Shakespeare citire: "Viata e o scena, iar noi, actorii care jucam". Nu exista argument mai frumos pentru ceea ce indraznim noi sa facem" Radu Ion

IEPURE LA TAVA

Se ia un iepure mediu sau mare, bacon si slanina pentru impanat, doua-trei cepe, cativa morcovi - ca doar e vorba de un iepuras - , o capatana de usturoi, ulei, piper, foi de dafin si vin alb. Daca avem vanat, trebuie sa-l lasam la fezandat inainte de preparare. Se eviscereaza iepurele si se spala cat mai bine. Pentru ca are o carne fada, se impaneaza din belsug cu bacon, slanina si usturoi si se asaza in tava unsa cu ulei. Se mai toarna ulei pe deasupra, un pahar de vin alb si se pun condimentele. Acum taiem cepele in jumatate, morcovii pe lung si le punem alaturi in tava. Luam cativa catei de usturoi si, pastrandu-i in foaie, ii presaram pe langa iepure si dam la cuptor. Cand si cand verificam si mai adaugam cate putin vin alb.