Reteta de suflet

Felul in care te hranesti si iti hranesti familia, oaspetii, devine, intr-o lume civilizata, o forma de comunicare. Inca din antichitate oamenii au simtit ca trebuie sa adune - pe papirusuri, la vremea aceea - retetele, spre a fi impartasite lumii. (Vezi culegerea de retete a lui Apicius.) Evul Mediu e plin si el de manuscrise si, mai apoi, de tiparituri care aduna intre aceleasi coperti descrierile modului de preparare a unor mancaruri cu savori necunoscute astazi. In Secolul Luminilor si in veacul urmator, scriu carti de bucate nu doar chef-ii francezi (fauritori de scoala culinara), ci si invatatii ori nobilii. Sub diferite forme, fenomenul gastronomic e abordat si de Boilleau, de Voltaire, Dumas ori Balzac. Pasteur face un studiu asupra vinului.

Intr-astfel de "companie", carturarul roman nu se situeaza nici el mai prejos. Astazi, daca intrebi pe cineva despre primele carti romanesti de bucate tiparite, ti se va vorbi cu siguranta despre cele "200 de retete cercate" ale lui Negruzzi si Kogalniceanu. Cele trei editii (1841, 1842, 1846) ale "cercatelor" nu au fost insa nici pe departe singulare. Tot la Iasi, in 1846, Postelnicul Manolachi Draghici tiparea traducerea celor "500 de retete cercate din marea bucatarie a lui Robert… ", in 1849, la Bucuresti, Maria Maurer publica si ea o "Carte de bucate. Coprinde 190 ratete de bucate, prajituri, creme, supe, jalatine, inghetate si cum se pastreaza lucruri pentru iarna. Toate alese si incercate de o prietena a tuturor femeilor celor casnice". Si tot la Bucuresti, in 1865, apare "Bucatarie romana. Carte coprindetore de mai multe retete de bucate si bufet", pe coperta careia e mentionat: "carte care coprinde 224 retete" si al carei autor este un oarecare Ionnin Christ. La Galati, in 1871, Ecaterina Colonel Steriady tipareste "Buna menajera", carte care va cunoaste mai multe editii. In Ardeal, exista un Hintescu si a sa "Cea mai noua carte de bucate", care de fapt nu face decat sa continue o traditie deja existenta aici.

Anterioara insa tuturor acestora este o "Carticica, Aceasta Carticica, ce acum intiiasi data sau tiparit, Si sau tilmacit dupa limba Lesasca, pre Limba Rumaneasca, Care cuprinde intru sine, multe lucruri spre folosul atoata obstea atit oamenilor, cit si dobitoacelor", aparuta la Bucuresti la 1806 si retiparita la 1825. Existenta ei ne permite sa aducem inca un argument in favoarea sincronismului cultural cu Europa, venit dintr-o zona neasteptata si, oarecum, de nivelul doi, cum este gastronomia.

Subiectul ramane deschis.