Caut un cuvant, unul singur, care sa inchida in el specificul bucatariei din Banat. Opulenta - as fi tentata sa zic. Dar daca as cauta doua cuvinte? Dulce si picant.
Nu mi s-a intamplat sa fiu prin partea aceea de tara decat vreo cateva zile. Si acelea "pe fuga". Destul timp insa cat sa descopar niste retete splendide, care-mi "vorbeau" despre Banat ca despre un tinut al belsugului. Mi-e trist, astazi, urmarind navala de stiri despre potopul pe care un Sfant Ilie neingaduitor de prea multa vreme l-a pornit deasupra locului acestuia (ca, de altfel, deasupra unei bune parti din tara). Si bine nu stiu in ce masura pomenind acum si aici o reteta dintre cele pe care mie banatenii mi le-au daruit, pot ostoi nelinistiâ¦
Pe o folie de aluminiu mai groasa (ori in doua foi) se asaza coastele - avand grija sa fie cu partea cu carne in sus - se invelesc si se lasa la frigider cat timp se prepara sosul. Separat se amesteca intr-un vas vinul, otetul si mierea si se pun la fiert cateva minute. Se scot coastele din frigider, se desface folia la un capat, se toarna sosul si se strange bine la loc. Se pun coastele intr-o tava si se dau la cuptor timp de doua ore si jumatate, la foc potrivit. Apoi se scoate tava din cuptor, se scurge sosul intr-o craticioara si se pune din nou pe aragaz, la foc mic, pana se ingroasa.
Daca veti fi crezand cumva ca asta e totul, va inselati. Cu sosul acesta se ung coastele de porc, care se pun apoi pe gratar, pentru 5-10 minute, pana fac o crusta caramelizata. Abia acum pot fi servite, cu sosul ramas si cu un pahar de vin intepator.