9 februarie 2005
Cat de mult datoreaza dragostea mancarii? Sa ne intoarcem chiar la inceputurile lumii. De n-ar fi fost marul cu pricina, Adam nu ar fi vazut frumusetea goliciunii Evei si, poate, si astazi ar fi fost singurii oameni, vesnicind in Raiul lui Dumnezeu. Pana la urma, pacatul primordial se confunda cu inceputurile primelor tresariri dinaintea Celuilalt. Gustand din Fructul Cunoasterii, prin Cunoastere, Adam si Eva isi pierd Inocenta si castiga Iubirea.
O simpla trecere in revista a alimentelor care sunt considerate euforizante, afrodiziace sau revigorante - unele dintre ele mentionate in miturile diferitelor popoare, altele cultivate de regine ori consemnate in carti de literatura pura - e surprinzatoare. Elena - pana sa fi ajuns in patul troianului Paris, culmea, tot datorita unui mar! - ii pregatea lui Menelaus bauturi excitante, din seminte de mac. Asta ne-o spune Homer. Melcii, stridiile si alte fructe de mare trebuie sa fie luate in seama daca va ganditi cumva sa faceti o astfel de lista. Laptele de magarita, ouale de nagat si de potarniche, creierul de vanat, sangele de cocos tanar, petalele de hibiscus, frunzele de menta si praful de piper rosu sunt numai cateva dintre ingredientele pe care le intalnesti in retetele Antichitatii sau ale Evului Mediu. Condimentele de tot felul au, la randul lor, rolul de a face picante si retetele, si… dragostea.
Si… sa nu ne ducem totusi prea departe - nici in timp, nici in spatiu. Aici, "la noi in batatura" (daca pot sa spun asa), intalnim cel putin cateva cutume legate de mancare, dragoste si vigoare. Una dintre ele este aceea cu vinul rosu, care - se zice - te face sa devii mai… "arzuliu". Alta ar fi credinta ca o salata de telina cruda te poate tine "in forma". Ori ca un ceai de menta iti poate fi de folos in situatii delicate.
Nu bag mana in foc ca e asa. Poate nu-s decat vorbe de claca, la gura sobei. (Ca inca-i iarna si sezatorile nu s-au terminat.)
Citește pe Antena3.ro