Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ecourile lansării noii ediţii (tipărite la Editura Cartex) de la Palatul Şuţu încep să se stingă, dar, aşa cum mi se întâmplă de fiecare dată când îmi apare o carte, eu încă nu mă satur să o răsfoiesc. Recitesc acum, la pagina 190, una dintre reţetele Ecaterinei Bacalbaşa. "Păstrăvii Doamnei mele". Începe cu un cuvânt mai "crud": "omori". Dar după aceea, reţeta curge ceva mai blând, mai puţin "belicos": "... cureţi şi aşezi păstrăvii într-o cratiţă, îi sărezi şi îi piperezi. În altă cratiţă, pentru 5 păstrăvi mărişori, tai în fire subţiri două cepe, o jumătate de morcov şi o răsură de ţelină. Mai pui peste aceste legume 60 g de unt şi un pahar cu apă. Timp de o jumătate de oră, să fiarbă legumele, domol, cu capacul pus. Peste peşte, până îl acoperi, torni jumătate vin alb, care să nu fie dulce, şi jumătate apă; pui peste peşte o foaie de dafin şi pătrunjel; acoperi cratiţa şi o pui la cuptor, stropind peştele, din când în când. Scoţi peştii pe farfuria de dat la masă, scazi lichidul cu o treime, adaugi 60 g de unt cu o linguriţă de făină. Torni sosul peste peşte şi serveşti alături cartofi fierţi.". Vrednică femeie, Ecaterina Bacalbaşa! Şi, oricât ne-ar plăcea legenda cum că ar fi fost bucătăreasa preferată a Reginei Maria, documentele (de istorie mică) ale Casei Regale o contrazic. Pentru că, se ştie, vreme de 30 de ani, la Casa Regală bucătarul favorit a fost neamţul H. Edner, adus de regină de la Coburg, şi, în general, erau preferaţi bucătari germani, chiar dacă reţetarul folosit era cel francez. Nu putem însă să-i negăm Ecaterinei calităţile de doamnă a casei, bună administratoră şi, cu siguranţă - ne-o arată şi această carte pe care am adnotat-o copios - o bucătăreasă pricepută şi o muză... delicioasă pentru Constantin Bacalbaşa.
Fior de seară
Focul aprins în sobă şi ciorăpeii coloraţi, împletiţi de mână, atârnaţi cuminţi unul lângă celălalt. Sub plapumă, în patul uriaş lipit de peretele-sobă, care încălzea două încăperi deodată, ţineam ochii închişi doar pe jumătate. Pândeam, până târziu, în noapte, să-l vedem pe Moş Nicolae aducându-ne darurile meritate (sau nu?). Dar adormeam, fără să-l fi văzut, iar dimineaţa cadourile toate erau acolo unde trebuiau să fie... În alt timpuri, în alte locuri, serile de Sfântul Nicolae trebuie să fie avut, se poate să aibă acelaşi fior. Într-un sat din Moldova sau la Balcic, la Castel...
Citește pe Antena3.ro
