x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Reţeta de suflet

Reţeta de suflet

de Simona Lazar    |    21 Ian 2010   •   00:00
Reţeta de suflet
Sursa foto: Victor Stroe /Jurnalul Naţional

La vârsta adolescenţei descopeream pe un raft din biblioteca bunicului meu - ţăranul iubitor de carte, care umpluse un perete întreg din «camera bună» cu scrieri esenţiale din marea literatură - volumele Anişoarei Odeanu.

Proze «întemeiate pe un feeric caligrafic» - după cum avea să noteze Călinescu însuşi în «Istoria literaturii române de la origini până în prezent» -, pagini din propria-i viaţă, ficţionate delicat. M-au încântat atunci, la prima lectură, descrierile oraşului în care personajul principal, ca şi autoarea, de altfel, îşi consuma zile şi nopţi de învăţătură şi dragoste, urmând cursurile de vară ale universităţii. Grenoble, aşa cum îl descrie Anişoara Odeanu, are un farmec desuet. Pe străzile lui vechi, eroul blond trece «cu plete arzând în amurgul de fum», în vreme ce eroina pendulează între banal şi excepţional. Prima mea întâlnire cu Grenoble aveam s-o învelesc în mătasea aceasta a verbului ei, fluturând precum eşarfa domnişoarei din anii '30. O căutam acolo, în umbra zidurilor, pe «întâia ingenuă a literaturii române», tânăra care cucerise, rând pe rând, premii pentru poezie şi mari bărbaţi ai literelor române - pe Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Eugen Jebeleanu, Mihail Sebastian.  După ore de hoinărit pe străzi am intrat într-un mic restaurant cu aer retro. Mi-am imaginat-o acolo pe Anişoara Odeanu comandând «la potée savoyarde», supa tradiţională a Savoiei, savuroasă şi săţioasă. Piept de porc, proaspăt şi afumat, dar şi carne de la genunchi, cu tot cu os, cârnaţi, napi, varză, morcovi, cartofi, ceapă, haşme şi condimente din care nu lipsesc cuişoarele, piperul, sarea şi cimbrul - toate îşi împreunează gusturile. Fiartă la foc mic un ceas şi jumătate, supa aceasta îi este suficientă munteanului, care găseşte în ea puterea de a rezista frigului şi efortului fizic. Şi-mi spun că domnişoarele acelui timp nu se prea temeau de kilogramele în plus, fiind mereu gata să plece în lungi drumeţii, vara, ori să îşi pună schiurile, la vreme de iarnă, cum e acum.

  Întoarcere în Alpi
Nu e prima dată când vă invităm în Alpi ca să ne îmbăiem în aromele lor culinare. Doar că de data aceasta vă propunem să trecem graniţa, din Elveţia - căreia de atâtea ori i-am fost oaspeţi! - pentru a accepta o nouă provocare. Fiind iarnă, vă chemăm la schi în Alpii francezi... Iar după orele de efort, vă aşezăm la masă, în restaurantele şi cabanele de la aprčs-ski, acolo unde se pregăteşte cea mai savuroasă «tartiflette», mâncarea tradiţională a schiorului, inventată la jumătatea veacului al XX-lea.
 

 

×
Subiecte în articol: editorial