x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Reţeta de suflet

Reţeta de suflet

de Simona Lazar    |    30 Mar 2010   •   00:00
Reţeta de suflet

La Biserica Boyana (secolul X), una dintre capodoperele ortodoxiei bulgare, situată nu departe de Sofia, remarcasem cândva fresca re­prezentând Cina cea de Taină. Era poate una din­tre cele mai frumoase ilustrări ale scenei bi­blice, iar ceea ce îmi atrăsese atenţia era felul în ca­re pictorul aranjase masa.

Mi-am zis: „Acum aş putea să aflu ce anume a mâncat Iisus!". N-a fost chiar o surpriză pentru mine să constat că pe fiecare farfurie se aflau: ierburi amare, rădă­ci­noase, un ou şi azimă (pâine ne­dos­pită). Cât se poate de firesc, dacă ne gândim că acestea sunt bucatele pe care le aşază pe masă şi astăzi evreii, la Paştele lor. Până la urmă, Iisus şi Apostolii ţineau această masă în Ierusalimul iudeu. Ca religie, creştinismul abia urma să se nască. De­par­te de mine însă gândul că aş fi putut face o descoperire...

Întrebarea aceasta - „Ce anume au pus pe masă Iisus şi Apostolii la Cina cea de Taină?" - a fost rostită ori măcar gân­dită de atâţia alţii. Am citit recent că Brian Wan­sink, un profesor de marketing şi economie aplicată de la Cornell University, New York, şi fratele său, Craig Wansink, profesor de studii religioase din Virgi­nia, au studiat, cu ajutorul computerului, 52 de picturi faimoase, reprezentând Cina cea de Tai­nă, pictate între anii 1000 şi 2000.

Au constatat, de exemplu, că bucata de pâine de pe masă a crescut cu 23,1%, în acest răstimp de un mileniu, în vreme ce în vasul principal de pe ma­să alimen­tele s-au schimbat, de la legume şi ierburi ajun­gând să fie pictate mâncăruri din peşte, miel şi, chiar, carne de porc. Cei doi au conclu­zionat că asta reflectă schimbă­rile econo­mice şi sociale prin ca­re ome­nirea a trecut în ultimii o mie de ani, „o creştere uriaşă a producţiei, asigurarea securităţii alimentare şi posibilitatea de a-şi pro­cura hrana".

Arta imită viaţa, iar asta se poa­te observa şi în picturile celei mai faimoase Cine din istoria planetei.

 

Sărbătoarea Luminii

Trecem în această primăvară din nou pragul dinspre întuneric spre Lumină. O dată cu răstignirea şi îngroparea lui Iisus, timpul îşi încetează cur­gerea, iar lumea se goleşte de sensuri. În miezul timpului întunecat, un singur strigăt - „Hristos a Înviat!" - şi o singură chemare - „Veniţi de luaţi Lumină!" - fac să se mişte din nou minutarul Lumii. Sunt două spaţii distincte unde omul trăieşte minunea Învierii Domnului Iisus Hristos: biserica - acolo unde, după oficierea sluj­bei, sunt sfinţite bucatele tradiţionale (cozonacul şi pasca, ouăle roşii şi carnea de miel) - şi casa (care, ca şi biserica, se ocoleşte de trei ori, cu lumânarea aprinsă în mână, înainte de a intra şi de a aşeza mâncărurile pe masă). Înainte de gusta însă din ele, primul ou roşu ciocnit se curăţă, se taie în bucăţi şi se împarte tuturor mesenilor. Aşa cum, virtual, împărtăşim şi noi aceste bucate ale Învierii, cu domniile voastre.

×
Subiecte în articol: editorial