Reţeta de suflet

Într-o istorie a gastronomiei maghiare, în care am găsit o foarte interesantă teorie legată de poziţia bucătăriei din Ardeal şi de influenţele pe care le-a exercitat, de-a lungul secolelor, asupra celei din Imperiul Austro-Ungar, o reţetă mi-a atras atenţia. Este vorba despre Tusnad libamell, o savuroasă modalitate de preparare a cărnii de gâscă. Reţeta presupune să ai la dispoziţie următoarele ingrediente: 1,5 kg de piept şi picioare de gâscă, 150 ml ulei, tarhon, cimbrişor, piper, sare, paprika, usturoi, seminţe de chimion, o linguriţă de făină, 200 ml smântână, 700 g varză murată, 50 g şunculiţă afumată, două cepe, o roşie, un ardei verde. Carnea se curăţă şi se asezonează cu sare şi piper, după care se prăjeşte puţin în ulei ca să prindă o crustă. Varza se spală şi se pune puţin la fiert, ca să se mai înmoaie (pe jumătate). Se taie şunculiţa mărunt şi se topeşte într-o cratiţă până devine lucioasă, se presară o linguriţă de paprika, se pune puţină apă, se adaugă varza (care se scoate, se scurge, se taie în fâşii groase de un deget), se pune deasupra carnea de gâscă. În aceeaşi cratiţă se vor mai pune: doi căţei de usturoi zdrobiţi, seminţe de chimion, frunze de tarhon, tăiate mărunt, cimbrişor, roşii şi ardei verde tăiat julienne. Se lasă totul să fiarbă la foc mic. Când se serveşte se aşază mai întâi un pat de varză, peste care se pun bucăţile de carne şi se stropeşte cu un sos care se pregăteşte astfel: se dizolvă mai întâi făina în smântână, după care se fierbe la foc mic, amestecând mereu. Reţeta se spune că se gătea acum un secol şi jumătate la Tuşnad. N-am întâlnit-o azi, dar poate cineva citeşte şi ia aminte.

Poveşti călătoare
Duminica asta sunt Floriile. Iar zilele de primprejur tot de post sunt. Noi ne cerem însă iertare, pen­tru că, deh, trebuie să ţinem pasul şi cu evenimen­tele primăverii. Iar unul dintre ele a avut loc la Tuş­nad la sfârşit de martie. Zilele Gastronomi­ce au ajuns la ediţia a III-a, iar Sfântul Cristofor (protectorul călătorilor) a mai dat câte o dezlegare şi la bucate care nu-s de post (zice o vorbă: „baba călătoare n-are sărbătoare”).
Ce să-i faci dacă-n gastronomia secuiască cea mai bună le­gumă-i... carnea, fie ea de porc, de vită sau de gâs­că. În fi­ne, una peste alta, poposim ediţia asta la Tuş­nad. După care ne pornim şi-n căutarea re­ţetelor de peşte, ca să-i îmbunăm pe cei care vor să ţină dez­legarea de cuviinţă, de Florii. În rest, vă-mbiem cu poveşti şi c-un pahar de vin de Târnave.