Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a întâmplat să ajung la Sâmbăta de Sus, în postul ăsta, la vrema dezlegărilor la peşte. Ferice de mine! – mi-am zis, şi nu neapărat pentru că îmi plac bucatele de peşte – şi-mi plac! –, cât pentru că la restaurantul Hotelului Poiana Izvorului Simina Cojocaru pregăteşte păstrăvii, în fel şi chip, după savuroase reţete culese de prin sat ori create de ea. Unde mai pui că păstrăvul e proaspăt prospăcior, căci iazul e la numai câţiva metri de uşa bucătăriei. Aşa se face că am gustat într-o seară minunea de păstrăv umplut cu nucă în foitaj, şi n-am rezistat să nu-i cer reţetele. La doi păstrăvi, avea să-mi spună, avem nevoie de 100 g ceapă, 100 g miez de nucă, un ou, 10 g usturoi, 50 ml ulei, 10 g sare, 1 g piper, 100 g foitaj, 1 g rozmarin. "Cu un cuţit bine ascuţit, păstrăvul se despică pe şira spinării, scoţând şira şi coastele, se eviscerează, iar apoi se spală. Se lasă la scurs după care se condimentează (sare, piper). Se pregăteşte umplutura: ceapa tocată mărunt se înăbuşă în ulei şi puţină apă, se adaugă miezul de nucă tocat, rozmarinul şi usturoiul pisat. Se ia de pe foc. Când este aproape rece se amestecă această compoziţie cu oul şi condimentele. Păstrăvul se umple cu această umplutură, se înveleşte într-o mantie de foitaj pe diagonală şi se aşază pe un grătar. Se pune la cuptorul preîncălzit la 200°C aproximativ 30 de minute, pentru procesarea termică a peştelui şi creşterea şi rumenirea mantiei din foitaj. Se serveşte alături de o garnitură de legume şi sos de şampanie, fiind un preparat specific unor festinuri deosebite". Amintirea acestui peşte delicios m-a tot urmărit în zilele în care am lucrat această ediţie specială a Jurnalului de Bucătărie. Şi mi-am spus: ce-ar fi dacă, anul acesta, ca-n mănăstirile cele rânduite după tipicul Sfântului Athanasie cel Mare, athonitul, n-aş mânca miel, de Paşte, ci peşte?
Pentru post şi pentru sărbătoare
Sunt strănepoţii celor care, în vreme de restrişte, şi-au apărat mănăstirile, bisericile, credinţa, de tunurile austro-ungare, sub pridvoarele Munţilor Făgăraş. Unii şi-au strămutat satul cu totul, numai să nu renunţe la credinţa străbunilor. Poate de aceea, îmi spun, îi găsesc de fiecare dată atât de neclintiţi în tradiţiile, datinile lor. Poate de aceea sunt atât de frumoşi, în orice zi de peste an, îmbrăcaţi cu iile şi cămeşile lor brodate, cu cojocele cusute înflorat de moş Dumitru Sofonea din Drăguş. Poate de aceea, în simplitatea bucatelor lor, regăsesc mereu gustul omeniei, al vredniciei, al verticalităţii, pe care îl transmit mai departe celor ce vin, printr-un cântec, un joc, o poveste. De data aceasta, Ţara Făgăraşului, ţara cerurilor libere şi a inimilor curate, "vine" la voi cu istorii simple, din post şi din sărbătoare.
