Reteta de suflet

 

 

 

Cei mai multi dintre dumneavoastra asociaza toamna cu bogatia roadelor. Pentru mine, toamna e sinonima cu un rod anume: rodia. I se mai spune mar de Punia. Sau granata. Apare toamna prin piete, caci e dintre fructele ce se coc tarziu, pana catre iarna. Coaja ei rosie-violacee ascunde un pumn de rubine. Se spune ca samburii dulci, imbracati in pulpa subtire, sangerie, prevestesc fecunditatea. Poate de aceea Orientul pune la mare pret fructul acesta considerat a avea puteri miraculoase: peste crestetul tinerilor casatoriti se aruncau seminte de rodie, ca urare de fertilitate.  

Simbol al iubirii si al procrearii, simbol al vietii si al… ispitei. Caci se mai spune ca marul de Punia crestea si in gradinile Raiului si ca fructul acestuia, anume, ar fi fost sa fie marul intins de Eva lui Adam.  

Descoperisem rodia mai intai intr-o poveste. "Cele trei rodii aurite". Si cum am si acum bucuria povestilor, n-am incetat sa ii caut semnificatiile ascunse. Va aduceti aminte povestea fiului de imparat care pleaca in cautarea rodiilor? Le culege pe toate trei si, insetat, desface una, si-n rodie era o fata care ii cere apa si el nu are sa-i dea… Abia a treia rodie fat-frumosul o desface langa un izvor si fata traieste…  

Povestii i-a urmat un poem biblic extraordinar. "Cantarea cantarilor". "Ce frumoasa esti iubito, ce frumoasa esti! … obrazul tau este ca o jumatate de rodie" - ii spune mirele alesei lui.  

Si dincolo de aceasta superba incarcatura de sensibilitate si erotism, am descoperit pentru a treia oara rodia strivindu-i samburii de cerul gurii… Si, cautand sa stiu mai multe, un "dulce" deosebit mi-a starnit interesul. Taind o rodie in doua, cu o lingura (de argint, spune reteta, ca sa fie magia intreaga), se scot samburii si se asaza pe o farfurie, alegand dintre ei resturile de fibra ale casutelor. Atunci cand raman numai samburii, se picura deasupra lor miere si se strivesc usor, amestecand pana se omogenizeaza. Se face un aluat simplu, din unt (sau margarina), faina alba, un praf de sare, o lingurita de miere (sau zahar), un ou. Se lasa la rece, cata vreme se incalzeste cuptorul. Aluatul se pune in forme mici de tarta, iar in centru se asaza samburii de rodie cu miere. Se dau la cuptor pentru 15 minute. Se scot tavile si se presara deasupra samburii unei alte rodii, de asta-data intregi, si se baga din nou tavile la cuptor pentru cateva minute. Despre prajitura aceasta se spune ca are puteri afrodiziace.  

 

In poveste Inainte de 1990 se spunea ca printre cele mai vandute carti de povesti se aflau… cartile de bucate. Intr-o oarecare masura, vorba asta nu era un banc, ci purta cu sine bruma ei de adevar. Multe dintre ingredientele intalnite prin paginile acestora nu puteau fi gasite si in galantarele magazinelor. (Care aliniau, de altfel, aceleasi borcane cu mazare, ghiveci de legume in ulei ori rosii in sos tomat.) Cartile de bucate capatau astfel reale virtuti literare, iar "cititorii" nu conteneau a se mira de talentul celui care descria cu lux de amanunte cum se pregateste un Salau Bonne-Femme sau un Somon cu avocado. Ceea ce nu puteai avea in farfurie incercai sa iti imaginezi, tot asa cum ti-l imaginai pe D’Artagnan calarind pe martoaga lui galbena. Stimulat de atari experiente de lectura, cineva a avut ideea publicarii unui almanah literar-gastronomic. Si zau ca gandul nu era rau! Mai ales ca ideea de literatura era salvata prin prezenta unor texte autentice, semnate de scriitori "grei". Unii, precum un Dumas - ori un Pastorel, la noi - dedicand, anume, subiectului carti intregi. Savuroase carti! Care iti lasau gura apa, cum se spune, si faceau sucul gastric sa vrea sa isi intre in atributii. Ce vreau sa spun e ca povestea si bucataria s-au mai impletit de-a lungul timpului. Ideea nu e noua. Poate doar punerea in pagina sa fie alta, fiindca noi incercam sa patrundem in bucataria domniilor voastre si pe usa, si pe fereastra, si pe hornul sobei. Noi va intram in case, iar pe dumneavoastra va invitam in poveste!