Intr-un rol de compozitie: bucatar de ocazie

Intr-un rol de compozitie: bucatar de ocazie

Ti-e pofta de ceva bun? Sau poate de ceva foarte bun si-un pic mai neobisnuit? Atunci iti zic una scurt pe doi! Actor, scriitor, bucatar! Ma rog... Scurt pe trei... Oricum ar fi, e Liviu Lucaci, actor. Sau Lucaci, Liviu si codul de la biblioteca...? Daca nu, formezi 19 la interfon, iei treptele-n piept si nu te mai opresti pana-n bucatarie. Eu unul asa am facut! Iar dupa cele ce-am de povestit, nu cred ca cineva o sa mi-o ia in nume de rau...

RECEPTIA LA PRAJITURI. "De cate ori intru in bucatarie cu gand sa gatesc...", da sa-si inceapa povestea actorul Liviu Lucaci, ca tot s-a pomenit cu mine direct pe taburetul dintre masa si aragaz, dar se opreste. "Hai, sa nu exagerez", se corecteaza dupa un moment de gandire, "nu de fiecare data, dar de foarte multe ori, imi amintesc de vremea cand eram copil si asteptam, pofticios, pe scaunul din bucataria bunicii ca ea sa termine prajitura. Preferatele mele erau minciunelele invelite in zahar pudra si coltunasii cu gem. In timp ce prepara compozitia eu sterpeleam din aluat si din stafide", adauga razand, "sau imi varam degetele in crema, dupa care le lingeam pe indelete, in mustruluielile aprige ale bunicii", continua si-si trece (aceleasi) degete prin orezul lasat in chiuveta la spalat sub jetul robinetului. Amidonul coloreaza apa in alb, intai mai mult, apoi, din ce in ce mai putin. Cat de curand, orezul sfaraie in tigaie. Acum nu-i vreme de povesti, ca de se lipeste-i bai mare. Si totusi...

UN INCEPUT IN TOATE. "Tin minte si cand am gatit prima oara", prinde a istorisi Liviu.
Partenerul de scena, orezul, nu intarzie sa-i dea replica peste marginile tigaii incinse. "Aveam in jur de 10 ani si eram plecat cu parintii, cu cortul", continua potolindu-i c-o lingura verva. "Asadar, nu e vorba de o experienta traita in bucataria de acasa, ci de una petrecuta intr-una improvizata in aer liber. Sora mea facea clatite pe micul aragaz de campanie, iar eu urmaream fascinat momentul cand ea intorcea clatitele, azvarlindu-le in sus. La un moment dat mi s-a dat voie sa incerc si eu si, din prea mult avant, am aruncat clatita pe jumatate facuta in crengile unui pin din apropiere, de unde n-am reusit sa o recuperam. Cum vedeti, prima mea experienta a fost una nereusita, dar memorabila", conchide in vreme ce orezul din tigaie isi primeste primul dus rece. O fi dat replica gresit... Da’ lui Liviu nu-i pasa si-l lasa neconsolat sa fiarba-n legea lui.

MERIDIANELE GUSTULUI. "Reteta asta este favorita mea", explica actorul si arata scurt spre tigaia ce-a prins a bolborosi. "Si se leaga de timpul pe care l-am petrecut in Japonia", adauga. "Ajunsesem acolo cu o bursa oferita de guvernul japonez. Si-ntr-o zi am incercat pentru prima oara acest fel de mancare intr-un mic restaurant din Tokyo, situat chiar in statia de metrou de unde luam trenul care ma ducea spre cursurile mele de noh, o forma de teatru traditional japonez. Treceam pe acolo zi de zi. Mirosea nemaipomenit si imi facea placere sa vad cu ce dexteritate manevra bucatarul japonez toate ustensilele acelea care pentru mine erau neobisnuite si purtau nume exotice, asa ca intr-un final am intrat. Si m-am indragostit iremediabil... Si acum, in memorie, asociez mirosul si gustul ka-tzu-do-ului cu farmecul teatrului traditional pe care l-am descoperit atunci", isi sfarseste istorioara de suflet si-si reia obligatiile culinare.

SINCERITATE. "Dar, de fapt, eu nu sunt un bucatar adevarat", ma surprinde cu o marturisire Liviu. Si nu va fi ultima. Trag cu ochiul la cuptorul din care respira promisiuni si parca nu-mi vine a crede ce aud. "Nici macar unul amator", subliniaza. "Mai curand as spune ca sunt un consumator innascut. De fapt, nu stiu sa gatesc mai departe de omleta si cartofi prajiti." Privesc iarasi spre cuptor. Poate cu disperare... Parfumul imbietor ma linisteste insa de indata. "Dar am respect pentru cei care au talent la gatit. In plus, tot in Japonia am aflat ca arta gatitului este asezata printre artele care se cer stapanite de cei care vor sa aiba o educatie desavarsita, alaturi de artele martiale, arta dansului, a cantului etc. Dar, daca totusi ma hazardez sa prepar ceva nu o fac fara sa am alaturi un sprijin de nadejde, si ma gandesc in primul rand la sotia mea, actrita Delia Nartea, care are o usurinta extraordinara in domeniu. Asadar, unul dintre criteriile cele mai de seama este sa ii placa ei. Asa imi asigur un partener care nu ma va lasa la nevoie", adauga si ma lasa sa ma conving singur de cele spuse intr-un dialog direct cu japoneza (reteta).

Eu, baiet curajos, cu centura neagra cu trei dani (adica trei amici pe care-i cheama Dan nu m-au intrecut la mancat!), las garda jos si ridic temerar furculita. Invitatia la gatit ti-o arunc precum, pe vremuri, cavalerii manusa!

KA-TZU-DO Se asaza un strat de orez fiert (cam o cescuta) dupa metoda chinezeasca, in asa fel incat sa se aleaga bob de bob. Cum nu suntem chinezi, la noi ajuta sa-l incingem inainte in putin ulei. Peste el se pune un ou crud, apoi un strat consistent de ceapa taiata julien. Deasupra se asaza un snitel de vita taiat in felii cat mai subtiri. Se lasa 10 minute la cuptor, iar ca sa te simti mai japonez ca imparatul il servesti cu putin sos de soia. Orez, ceapa, ou, snitel... Hai, ca-i mai familiar decat credeam...

DE TREI ORI... ARTIST In 12 octombrie voi avea prima reprezentatie cu "Dansand pentru zeul pagan" de Brian Friel, spectacol care se va juca la Sala Mare a Teatrului National Bucuresti. E vorba despre un text foarte valoros, o piesa fabuloasa care este montata la ora actuala cu succes peste tot in lume. Nu trebuie sa spun decat ca autorul a devenit milionar, scriind aceasta piesa si-am zis tot. E un text irlandez, care la noi va fi jucat in premiera, dupa cate stiu. Regia este semnata de Lynne Parker, o regizoare din Irlanda, patria autorului. Apoi in curand voi incepe din nou munca la facultate, la UNATC, unde imi voi reintalni studentii mei de anul II. Si, dar nu in ultimul rand, sunt curios si nerabdator sa aflu cum vor primi cititorii si criticii literari primul meu volum de proza, intitulat "Povestiri despre celalalt", publicat de curand la editura Curtea veche in colectia "Povestasi romani". Aceasta carte reprezinta de fapt si debutul meu in literatura. Si nu pot decat sa ma bucur ca a atras deja atentia unor oameni de litere reputati.